Corneliu Coposu, plimbat timp de 17 ani prin închisorile regimului comunist

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Corneliu Coposu s-a născut la data de 20 mai 1914 în comuna Bobota, județul Sălaj, fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu și al Aureliei.

Una dintre principalele pasiuni ale lui Corneliu Coposu a fost jurnalismul, fiind un ziarist politic foarte talentat. Primii ani din activitatea sa jurnalistică i-a petrecut la cotidianul țărănist clujean România Nouă. Apoi, după cedarea Ardealului de Nord-Vest către Ungaria, Coposu s-a refugiat la București, unde a scris pentru Ardealul, ziarul refugiaților transilvăneni. Coposu a mai scris și pentru publicațiile Zorile, Dacia, Șantier, Curentul, Dreptatea și altele. Ocazional, Coposu semna cu pseudonimul dr. C. Sălăjeanul.

• Uneltele antice arată ce foloseau chirurgii din dinastia Ming pe post de anestezic
• Au avut nevoie de 22 de ani pentru a-l restaura. Semnificaţiile incredibile ascunse de Leonardo da…

Totuși, evoluția lui Corneliu Coposu a fost cel mai profund influențată de Iuliu Maniu, care devine în cele din urmă mentorul și modelul său pentru tot restul vieții sale.

Între 1935 și 1937, Corneliu Coposu a fost președinte al Organizației de Tineret PNȚ din Cluj, iar între 1937 și 1940 este secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, căruia i se alătură în toate misiunile și negocierile politice importante.

Condamnat pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare”

În anul 1940, Corneliu Coposu primește titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, ocupând această funcție până la arestarea sa și a lui Maniu la data de 14 iulie 1947. Coposu a fost atunci arestat alături de întreaga conducere a PNȚ, moment cunoscut drept Înscenarea de la Tămădău.

Timp de 9 ani, până în 1956, Corneliu Coposu rămâne în arest preventiv, fără să fie judecat. Coposu nu a putut fi condamnat din lipsă de probe, deși s-a încercat implicarea sa în mai multe procese politice.

În 1956, lui Corneliu Coposu i se intentează un proces de înaltă trădare, fiind condamnat la muncă silnică pe viață pentru fapta de „înaltă trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale”. Între 1954 și 1962, Coposu este supus unui regim sever de exterminare la închisoare Râmnicu Sărat.

După cum a povestit chiar el, la momentul arestării sale, fost campion de haltere la categoria grea și fost boxer amator, Coposu cântărea 114 kilograme. Însă, în urma regimului de exterminare prin care a trecut la Râmnicu Sărat, mai ajunsese să cântărească doar 51 de kilograme.

Lucrează pe șantiere de construcții, fiind urmărit constant de Securitate

Abia în aprilie 1964, Coposu este pus în libertate după ce timp de 17 ani a fost plimbat prin numeroase închisori, inclusiv Jilava, Pitești și Sighetul Marmației. După eliberare, Corneliu Coposu lucrează că muncitor necalificat pe șantiere de construcții, însă continuă să fie în mod constant urmărit de Securitate și supus la numeroase percheziții.

În 1987, Corneliu Coposu se afiliază la Partidul Național Țărănesc. După Revoluția din 1989, Coposu a acordat numeroase interviuri pentru posturi internaționale de radio precum Europa Liberă, BBC, Deutsche Welle, Vocea Americii, dar și posturi naționale. Totodată, Corneliu Coposu a rămas fidel crezului său monarchic, iar legăturile sale cu Regele Mihai și familia regală au continuat până la sfârșitul vieții sale.

În ianuarie 1990, Coposu devine, de fapt, liderul opoziției împotriva Frontului Salvării Naționale, care căuta să domine puterea executivă și legislativă. Astfel, Corneliu Coposu înțelege că Revoluția de la 1989 a fost furată de noua putere cu vechi reflexe totalitare. Începând cu 29 ianuarie 1990, o campanie virulentă pentru compromiterea sa ia naștere.

Corneliu Coposu a încetat din viață la data de 11 noiembrie 1995 la Spitalul Universitar din București, în urma unui neoplasm pulmonar operat în 1994. La data de 14 noiembrie 1995, Coposu este înmormântat la Cimitirul Bellu, fără funeralii naționale. Totuși, mii de români au participat eveniment, fiind condus pe ultimul drum de mari personalități precum Emil Constantinescu, Regina Ana și Margareta, Principesă a României.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Procesul Maniu, cea mai mare înscenare din istoria României: ”Sunt terorizat”

Ana Pauker, „un boa constrictor” și „cea mai temută femeie din lume”

Închisoarea Doftana. „Bastilia României” din care nu ar fi reușit să evadeze nimeni

Experimentul Pitești, încercarea de dezumanizare și distrugere a personalității umane