Vaccinurile au fost transportate în orfani în prima campanie internațională de vaccinare din istorie

În anii 1700, variola era foarte răspândită, mai ales în orașele aglomerate, unde infecția se răspândea cu ușurință în condiții mai puțin decât ideale. Nu exista niciun tratament, iar singura metodă de a-i face față la acea vreme a fost prin infectarea deliberată a oamenilor cu o doză mică de puroi de variolă (variolare) în speranța că vor dezvolta o infecție ușoară, căpătând apoi imunitate. Ceva mai târziu a apărut prima campanie internațională de vaccinare.

Doctorul Edward Jenner, după ce a auzit zvonuri că lăptăresele erau imune la variolă din cauza infecției cauzate de variola vacii, a efectuat un test atunci când unul dintre pacienții săi a făcut boala, scrie IFL Science.

• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani
• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?

O lăptăreasă pe nume Sarah Nelmes a venit la el cu o infecție activă cu variola vacii, pe care Jenner o putea folosi pentru a infecta în mod deliberat niște copii. El l-a infectat mai întâi pe fiul de 8 ani al grădinarului său cu variola vacii, înainte de a-l infecta cu variolă „umană”.

Prima campanie internațională de vaccinare

După mai multe studii, care astăzi probabil ar fi eliminate de către un comitet de etică, lumea a avut primul vaccin. Dar pandemia de variolă era încă departe de a se termina.

Ei au avut parte de aproape aceleași provocări cu care ne confruntăm noi astăzi în pandemia COVID-19, cea mai mare parte a globului suferind de boală și având nevoie de vaccinuri. A durat până în 1980 pentru a eradica boala, ceea ce a inclus și prima campanie internațională de vaccinare.

Această cooperare globală a avut de nevoie de mai mult de un secol pentru a-și atinge scopul, dar în primele zile ale noului vaccin, a existat o încercare de a le duce vaccinuri și altor țări, ceea ce a devenit prima campanie internațională de vaccinare din istorie: Expediția Balmis.

În 1803, regele Carol al IV-lea al Spaniei a decis să trimită vaccinuri gratuite în coloniile spaniole îndepărtate din America, împreună cu cunoștințele și resursele necesare pentru ca acestea să își înceapă propriul program de vaccinare. Însuși regele fusese afectat de variolă, pierzând membri ai familiei din cauza bolii.

Mari probleme de etică

Problema era că puroiul variolei vacii nu putea rămâne viabil decât câteva zile. Până să ajungă în America, mostrele ar fi fost inutile.

Echipa a sugerat transportarea vacilor în colonii, menținând infecțiile pe parcurs, dar acest lucru a fost respins din cauza dificultății transportării lor.

Așa că au venit cu un mod mai bun și mult mai dubios din punct de vedere etic de a transporta boala, astfel încât aceasta să rămână viabilă la sosire: au transportat-o în orfani.

Din păcate, lumea nu ducea deloc lipsă de orfani la acea vreme, așa că aprovizionarea nu a fost problemă. Au fost luați 22 de orfani, cu vârste între 3 și 9 ani, și boala a fost menținută vie infectând doi copii, apoi folosind puroiul din pustulele lor pentru a infecta alți doi copii.

Când au ajuns la destinație, au plătit apoi familiile locale pentru a-și infecta copiii, astfel încât să mențină variola vacii în viață pentru a le oferi oamenilor protecție împotriva variolei „umane”, care era mortală.

În ciuda imenselor probleme etice ale stocării unei boli în orfani și a transportării acestora, bolnavi fiind, de pe un continent pe altul, Expediția Balmis a salvat la acea vreme milioane de oameni.

Vă recomandăm să citiți și:

Liderii unei comunități antice foloseau halucinogene pentru a-și controla poporul

Primul război chimic din istoria omenirii a avut loc mult mai devreme decât s-ar crede

Au trecut 45 de ani de la ”amartizare”, momentul în care omenirea a luat contact cu planeta roşie

Viața antică din peșteri. Cum foloseau strămoșii noștri diferite surse de lumină în peșteri