Istoria Ucrainei, sub asediu. Valențele culturale ale războiului lui Vladimir Putin

Pe 24 februarie 2022, președintele Vladimir Putin a anunțat „operația militară specială” din Ucraina care, în realitate, reprezenta o invazie totală asupra suveranității statului. Trupele rusești au fost asmuțite asupra ucrainenilor, astfel creând o veritabilă criză umanitară care generat strămutarea a zeci de mii de civili.

De la războiul fulger al naziștilor din cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa nu a mai asistat la asemenea distrugeri pline de deznădejde. Media occidentală a prezentat rapoarte ale bombardamentelor intense și ale atacurilor cu rachete strategice ale rușilor, care păreau să nu aibă capacitatea de a face distincția dintre țintele militare, cartierele rezidențiale, obiectivele civile și locurile istorice sau culturale.

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

În eseul „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, publicat pe site-ul oficial al Kremlinului în iulie 2021, Vladimir Putin vorbește despre ruși și ucraineni ca „un singur popor” și despre respectul pe care îl poartă rușii tradițiilor și limbii ucrainene, indică Heritage Daily.

„Îi respectăm pe ucraineni și ne dorim libertatea pentru țara lor, siguranță și prosperitate”, a scris Putin.

Abordarea lui Vladimir Putin în fața Ucrainei

Astfel de declarații pot părea un strigăt îndepărtat al propagandei pe care Putin o folosește în zilele acestea pentru a justifica invazia pe care a lansat-o asupra Ucrainei, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca el să fi plănuit deja invazia la momentul la care a scris eseul.

Cu toate acestea, sentimentele nefavorabile cu privire la auto-determinarea pe care Ucraina a manifestat-o pot să fie urmărite până în Dresda, Germania, pe când Putin era doar un ofițer în cadrul Komitet Gosudarstvennoy Bezopasnosti (KGB).

Fiind martor al căderii Zidului Berlinului în 1989, Putin apela centrul de tancuri al Armatei Roșii pentru a-i oferi protecția în fața demonstranților. „Nu putem face nimic fără a avea ordine clare de la Moscova”, a primit drept răspuns actualul președinte al Rusiei. „Iar Moscova este tăcută”.

Propoziția aceasta, „Moscova este tăcută”, l-a urmărit pe Putin mai tot timpul. Sfidător, dar cu toate acestea neputincios în fața revoluției din 1989, acesta s-a reinventat pe sine drept „puternicul” de la Moscova, cu „ambiții mult mai ample” și dorința de „restabilire a fostei Uniuni Sovietice”, spune președintele Joe Biden.

„Un singur popor!”

În mintea lui Vladimir Putin, acesta vede un zid între Ucraina și Rusia, precizând că „mi-ar plăcea să subliniez că zidul care a apărut între Rusia și Ucraina în ultimii ani, între ceea ce reprezintă în esență același spațiu cultural și istoric, pentru mine reprezintă o nefericire și un ghinion. Acestea sunt în cea mai mare parte consecințele propriilor noastre greșeli pe care le-am făcut în diferite perioade ale timpului. Dar reprezintă și rezultatul deliberat al eforturilor depuse de acele forțe care au căutat întotdeauna să ne submineze autoritatea”.

Ambițiile Ucrainei de a intra în NATO, dar și atitudinea pro-europeană, a plasat acest stat de partea greșită a teoreticului zid. Această orientare a Ucrainei a adus la porțile Rusiei idealurile NATO de „a apăra libertățile, moștenirea comună și civilizația, fondate pe principiile democrației, libertăților individuale și legii”.

Mai mult decât atât, există teama aducerii NATO în state care anterior făceau parte din sfera de influență a Uniunii Sovietice sau acționau ca state tampon între cele două foste blocuri politico-militare.

Putin susține că expansiunea NATO constituie o încălcare a promisiunilor făcute la finalul Războiului Rece din 1989-1990, atunci când se presupune că Alianța a promis Rusiei că nu se va mai extinde spre Est. Cu toate acestea, în 2014, fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov spunea că decizia NATO de a se extinde constituia o „încălcare a spiritului declarațiilor și asigurărilor”.

„Ucraina modernă este în totalitate un produs al epocii sovietice”

Singurul acord formal semnat între statele NATO și Uniunea Sovietică a fost „Tratatul reglementărilor finale cu privire la Germania”. Acest tratat vorbește despre renunțarea din partea celor patru mari puteri a tuturor drepturilor pe care le aveau în Germania, vorbind despre posibilitatea ca în viitor acest stat să dobândească calitatea de membru al Alianței.

Putin spune acum că „Ucraina modernă este în întregime un rezultat al epocii sovietice” și că în prezent în Ucraina „ne confruntăm, cu un climat de frică în rândul societății ucrainene, cu retorica agresivă, chiar și cu neo-naziști care militarizează țara”, completând mai apoi că va încerca să „demilitarizeze și denazifice Ucraina”. Vladimir Putin mai acuză Vestul și de faptul că „încurajează instalarea neo-nazismului și rusofobiei”.

Cuvintele președintelui rus sunt umbrite de un atac aerian indirect asupra monumentului Babi Iar, locul unde naziștii au ucis zeci de mii de evrei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acuzațiile sale privind conducerea ucraineană neo-nazistă vin în opoziție cu statutul de evreu al președintelui Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, născut evreu și cu bunicii morți în timpul Holocaustului.

„Cardinalul Gri” al Kremlinului

Vladislav Surkov, care mai este cunoscut drept Rasputin al lui Putin sau Cardinalul Gri de la Kremlin, a mers atât de departe încât să afirme că „Ucraina este mai degrabă o harababură decât un stat…Dar în mod clar nu este vorba despre o națiune, despre un stat ucrainean”. La aceasta se pot adăuga și declarațiile lui Putin conform cărora „Ucraina nu a avut niciodată tradiții stabile sau un stat coagulat”.

Din punct de vedere istoric, Ucraina a fost centrul culturii slave estice, cu federația tribală a Rusiei Kievene formând bazele identității ucrainene. În urma Revoluției Rusești, o mișcare naționalistă ucraineană pentru auto-determinare a apărut, a pus bazele Republicii Populare Ucrainene pe 23 iunie 1917. Acest stat a fost rapid asimilat de bolșevici în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucraina, devenind membru fondator al Uniunii Sovietice în 1922.

În urma dizolvării Uniunii Sovietice din 1988-1991, Ucraina și-a redobândit independența ca stat neutru și a fost recunoscută ca membru al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, OSCE, GUAM, Triunghiul Lublin și multe altele.

Cultura ucraineană

Cultura ucraineană a dezvoltat tradiții decorative și populare specifice precum picturile Petrikivka, ceramica Kisuv sau cântecele cazace. Artizanatul textil joacă de asemenea un rol important în portul popular ucrainean.

Arhitectura ucraineană include motive și stiluri care se regăsesc în structurile Ucrainei moderne, cu rădăcini în statul estic slav al Rusiei Kievene. De la creștinarea Rusiei Kievene, arhitectura ucraineană a fost influențată de stilul bizantin. După secolul XII, istoria arhitecturală distinctă a continuat în principatele Galiţiei-Voliniei.

Putin neagă toate aceste realizări și alege în schimb să invadeze și să deruleze atacuri hibride. Ceea ce face în prezent reprezintă și un atac asupra culturii și istoriei Ucrainei. Sunt puse în primejdie milioane de opere de artă și monumente, care reprezintă secole de istorie.

Aceste acțiuni au fost aspru criticate de organizații precum Association of Art Museum Curators/AAMC și GETTY Trust, care afirmă că soldații ruși au distrus voit Muzeul de Istorie Locală din Ivankiv, alături de alte 25 de opere unice ale artistului ucrainean Maria Primacenko.

„Falsificarea istoriei”

Atacurile rusești au afectat numeroase clădiri de importanță istorică, printre care și Catedrala Adormirea Maicii Domnului, clădirea administrației locale și opera din Harkov, precum și Monumentul Babi Iar din Kiev.

Într-o declarație din 3 martie 2022, UNESCO readuce în discuție obligațiile dreptului internațional umanitar, în special Convenția de la Haga din 1954 pentru Protecția Proprietății Culturale în cazul unor Evenimente de Conflict Armat, dar și Protocoalele din 1999, privind abținerea de la distrugerea proprietății culturale și „condamnă toate atacurile asupra moștenirii culturale din Ucraina, indiferent de formale sale”.

Vă mai recomandăm și:

Mari personalități din istoria Ucrainei care au adus contribuții întregii lumi

Tot mai mulți rezerviști din Germania își oferă sprijinul pentru Ucraina

Revoluția Portocalie. Ce a fost și ce a însemnat pentru Ucraina?

Rusia și Ucraina, istoria întortocheată care le unește, dar și separă în același timp