Cum arăta reptila preistorică ce a trăit odată cu dinozaurii?

Cercetătorii de la Smithsonian au descoperit o nouă specie dispărută de reptilă asemănătoare șopârlei. Reptila preistorică aparține aceleiași descendențe străvechi ca tuatara, care trăiește în prezent în Noua Zeelandă.

O echipă de oameni de știință, printre care Matthew Carrano, de la Muzeul Național de Istorie Naturală din SUA, și asociatul de cercetare David DeMar Jr., precum și Marc Jones, de la University College London și Muzeul de Istorie Naturală din Londra, Marea Britanie, descriu o specie recentă numită Opisthiamimus gregori, care odată a locuit în America de Nord în Jurasic cu aproximativ 150 de milioane de ani în urmă alături de dinozauri precum Stegosaurus și Allosaurus.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Lucrarea a fost publicată în Journal of Systematic Paleontology.

Reptila preistorică ce mai are un singur strămoș în viață

Această reptilă preistorică ar fi avut aproximativ 16 centimetri lungime de la nas la coadă și probabil consuma o dietă alcătuită din insecte și alte nevertebrate.

„Ceea ce este important la tuatara este că reprezintă această poveste evolutivă enormă pe care suntem suficient de norocoși să o surprindem în ceea ce este probabil actul său de încheiere. Chiar dacă arată ca o șopârlă relativ simplă, ea întruchipează o întreagă epopee evolutivă care are peste 200 de milioane de ani”, a spus Carrano.

Descoperirea provine de la un grup de specimene, inclusiv un schelet extraordinar de bine conservat, excavat dintr-un sit centrat în jurul unui cuib de Allosaurus din Morrison Formation, din nordul Wyoming.

Un studiu amănunțit al descoperirii ne-ar putea spune de ce ordinul antic din care făcea parte reptila preistorică a fost în cele din urmă redus numeric și a pierdut din diversitate în perioada jurasică, rămânând doar cu tuatara care trăiește în zilele noastre în Noua Zeelandă.

Aceste animale nu sunt șopârle

Tuatara seamănă cu o iguană deosebit de robustă, dar tuatara și ruda ei recent descoperită nu sunt de fapt șopârle. Acestea sunt de fapt rinocefali, un ordin care s-a îndepărtat de șopârle cu cel puțin 230 de milioane de ani în urmă, a spus Carrano.

În perioada lor de glorie din Jurasic, rinocefalii au fost găsiți în aproape toată lumea, au avut dimensiuni diferite și au îndeplinit diverse roluri ecologice, de la vânători de pești acvatici până la mâncători de plante voluminoase. Dar din motive care încă nu sunt pe deplin înțelese, rinocefalii au dispărut pe măsură ce șopârlele și șerpii au devenit cele mai comune și mai diverse reptile de pe tot globul, scrie EurekAlert.

Această prăpastie evolutivă dintre șopârle și rinocefali ajută la explicarea trăsăturilor ciudate ale tuatarei, cum ar fi dinții fuzionați cu osul maxilarului, o mișcare unică de mestecat prin care maxilarul inferior se mișcă înainte și înapoi ca un fierăstrău, o durată de viață de peste 100 de ani și o toleranță pentru climate mai reci.

În urma descrierii oficiale a lui O. gregori, Carrano a spus că fosila a fost adăugată la colecțiile muzeului, unde va rămâne disponibilă pentru studii viitoare, astfel încât într-o zi să-i ajute pe cercetători să-și dea seama de ce tuatara este tot ce a rămas din ordinul rinocefalilor, în timp ce șopârlele sunt acum găsite pe tot globul.

Cum a fost descoperită reptila preistorică?

„Este posibil ca aceste animale să fi dispărut parțial din cauza concurenței din partea șopârlelor, dar poate și din cauza schimbărilor globale ale climei și a habitatelor aflate în schimbare. Este fascinant să vezi că un grup dominant îi face loc altui grup în timpul evoluției și avem nevoie de mai multe dovezi pentru a explica exact ce s-a întâmplat, dar fosilele ca aceasta sunt modul în care vom pune piesele puzzle-ului la un loc”, a spus Carrano.

Cercetătorii au numit noua specie după voluntarul de la muzeu Joseph Gregor, care a petrecut sute de ore răzuind și dăltuind meticulos oasele dintr-un bloc de piatră ce i-a atras pentru prima dată atenția preparatorului de fosile de muzeu Pete Kroehler în 2010.

„Pete este unul dintre acei oameni care au un fel de vedere cu raze X pentru astfel de lucruri. A observat două bucăți mici de os pe marginea acestui bloc și a marcat ca să fie adus înapoi fără nicio idee reală despre ce era în el. După cum se dovedește, era ceva important”, a spus Carrano.

O reconstrucție 3D

Reptila preistorică fosilizată este aproape completă, cu excepția cozii și a câtorva părți din picioarele posterioare. Carrano a spus că un astfel de schelet complet este rar pentru micile creaturi preistorice ca aceasta, deoarece oasele lor fragile au fost adesea distruse fie înainte de fosilizare, fie pe măsură ce ies dintr-o formațiune de rocă în erodare în zilele noastre. Ca urmare, rinocefalii sunt cunoscuți în cea mai mare parte de către paleontologi din fragmente mici ale maxilarelor și dinților.

După ce Kroehler, Gregor și alții au eliberat cât mai mult din fosila minusculă din stâncă, având în vedere fragilitatea ei, echipa, condusă de DeMar, a început să scaneze fosila cu tomografie computerizată (CT) de înaltă rezoluție, o metodă care utilizează mai multe imagini cu raze X din unghiuri diferite pentru a crea o reprezentare 3D a specimenului.

Echipa a folosit trei laboratoare separate de scanare CT, inclusiv una găzduită la Muzeul Național de Istorie Naturală, pentru a captura tot ce puteau despre fosilă.

O multitudine de studii se vor putea realiza în viitor folosind reconstrucția 3D

Odată ce oasele fosilei au fost copiate digital cu o precizie milimetrică, DeMar s-a ocupat de reasamblarea oaselor digitalizate ale craniului, unele dintre ele zdrobite, deplasate sau care lipseau pe o parte, folosind software pentru a crea în cele din urmă o reconstrucție 3D aproape completă. Craniul 3D reconstruit le oferă acum cercetătorilor o privire fără precedent asupra capului acestei reptile din epoca jurasică.

Având în vedere dimensiunea redusă a lui Opisthiamimus, forma dintelui și craniul rigid, probabil că a mâncat insecte, a spus DeMar, adăugând că prada cu cochilii mai dure, cum ar fi cărăbușii, ar fi putut fi, de asemenea, în meniu. În linii mari, noua specie seamănă destul de mult cu o versiune miniaturizată a singurei sale rude supraviețuitoare (tuatarele sunt de aproximativ cinci ori mai lungi).

„Un astfel de exemplar complet are un potențial imens pentru a face comparații cu fosilele care vor fi colectate în viitor și pentru a identifica sau reclasifica specimenele care se află deja într-un sertar al muzeului undeva”, a spus DeMar.

„Cu modelele 3D pe care le avem, la un moment dat am putea face și studii care să folosească software pentru a analiza mecanica maxilarului acestei creaturi”, a conchis el.

Vă recomandăm să citiți și:

Urmele primilor Homo sapiens europeni, descoperite în România

Trei mumii din America de Sud au fost ucise cu brutalitate, arată tomografiile

Adam și Eva, cuplul original sau părinții rasei umane

Tradițiile culinare din Neolitic au fost descoperite. Ce mâncau oamenii?