Originile misterioase ale celui mai bun prieten al omului. Sunt lupii strămoșii câinilor?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Povestea legăturilor ancestrale dintre câine și lup este una dintre cele mai interesante relații evolutive din istoria omenirii. Nu numai că ne invită să analizăm relația noastră cu natura, dar ne readuce și la întrebarea cine suntem noi ca oameni.

Progresele recente în domeniul geneticii încep să ofere detalii cheie care ne pot ajuta să cartografiem istoria interconectată a animalelor noastre de companie loiale și a prădătorilor canini.

Cronologia domesticirii lupului preistoric este, fără îndoială, unul dintre cele mai aprinse subiecte dezbătute în știința evoluționistă. Paleontologia aduce câteva elemente importante în această dezbatere, dar sunt încă dificil de identificat analizele osteo-morfologice (adică studiul dimensiunii și morfologiei oaselor) care ne-ar permite să facem diferența între speciile de protocâini, scrie Phys.org.

Încă de la teoria evoluției a lui Charles Darwin, știm că o serie de modificări fenotipice (caracteristici fizice observabile) pot fi observate la animalele supuse unui proces de domesticire, trăsăturile păstrate favorizând adesea membrii mai docili ai unei specii.

Una dintre cele mai interesante relații evolutive din istoria omenirii

De-a lungul mileniilor, câinii au evoluat cu boturi mai scurte și dinți mai mici, precum și cu un schelet apendicular mai mic (oasele picioarelor din față și din spate).

Cu toate acestea, natura domestică a câinelui nu poate fi dovedită prin apariția izolată a unei trăsături la un singur exemplar. În schimb, fie trebuie observată o serie de variabile semnificative la un singur individ, fie trebuie observată o trăsătură nouă în mod repetat într-o populație sau într-un anumit context. Problema este că scheletele complete ale caninilor din Paleolitic sunt extrem de greu de găsit.

Domeniul arheologiei completează această abordare prin colectarea de informații despre primele interacțiuni dintre oameni și canini. Astfel de date indică existența unei legături speciale între aceste două tipuri de prădători mari, care ar fi putut începe să apară în Paleoliticul superior, perioada cuprinsă, în linii mari, între 50.000 și 12.000 de ani în urmă.

Datorită progreselor majore în domeniul geneticii din ultimii ani, multe studii ale ADN-ului antic pot ajuta paleontologii și arheologii să depisteze originile misterioase ale ,,primului câine”.

Boturi mai scurte și dinți mai mici

Au fost prelevate mostre de canini vechi și moderni de pe toate continentele, permițându-le oamenilor de știință să analizeze diversitatea fondului lor genetic. Metoda are, de asemenea, avantajul de a se baza doar pe fragmente de oase, mai degrabă decât pe schelete întregi și complet conservate.

În timp ce majoritatea acestor cercetări se concentrează asupra ADN-ului mitocondrial (adică ADN-ul moștenit exclusiv din linia maternă, dar care este mai puțin predispus la degradare), o mână de studii analizează și genomul complet (adică cromozomii moșteniți din liniile materne și paterne, dar care se conservă mult mai prost în timpul fosilizării).

În mod deloc surprinzător, astfel de analize dezvăluie o istorie demografică și filogenetică extrem de complexă a lupului cenușiu de-a lungul timpului. În special, ele indică faptul că populațiile de lupi din Paleolitic au fost capabile să se adapteze la o geografie în schimbare, cauzată de evenimentele glaciare succesive din Eurasia, precum și de prezența umană.

În prezent, se estimează că separarea populației în mai multe linii distincte de lupi eurasiatici moderni a avut loc în urmă cu aproximativ 40.000-20.000 de ani.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Câinii salvează măslinii Italiei de la o boală pentru care nu există leac

Test de cultură generală. Câte cuvinte pot înțelege câinii?

De ce au fost opt milioane de câini îngropați în catacombele lui Anubis?

Cel mai bătrân câine care a trăit vreodată intră în Cartea Recordurilor