Gerald Ford, al 38-lea președinte al Statelor Unite ale Americii

Gerald Rudolph Ford Jr. (1913 – 2006) a fost un politician american și cel de-al 38-lea președinte al Statelor Unite ale Americii din 1974 și până în 1977.

Numele real al președintelui american este Leslie Lynch King Jr. La scurt timp după ce s-a născut, la 14 iulie 1913, în Omaha, Nebraska (a crescut în Grand Rapids, Michigan), părinții săi au divorțat, astfel că după recăsătorie (mama lui Leslie s-a măritat cu un vânzător local de vopseluri pe nume Gerald Rudolph Ford), copilul a primit numele tatălui vitreg.

• A fost Caligula cel mai nebun dintre împărații romani? L-a amenințat pe zeul Jupiter că-l va…
• Bob Lazar: Zona 51 și Farfuriile Zburătoare

Legal, schimbarea numelui s-a produs în 1935.

„A jucat prea mult fotbal fără cască”

În copilărie și adolescență a ajutat în afacerea familiei, umplând și curățând cutii de vopsea, a tuns gazoane, s-a ocupat de concesiuni într-un parc de distracții, a spălat vase și a făcut hamburgeri la grătar într-un restaurant, a fost pădurar în Parcul Național Yellowstone, dar și model.

Ford s-a remarcat în timpul liceului ca un elev serios și un atlet talentat. Între 1931 și 1935 a primit o bursă la Universitatea din Michigan, făcând parte din echipa de fotbal a universității. Tehnicile lui de joc l-au transformat în cel mai valoros sportiv al echipei, iar după absolvire a fost curtat de două echipe profesioniste de fotbal, Detroit Lions și Green Bay Packersl. Le-a refuzat pe amândouă, acceptând, în schimb, un post de antrenor de box și antrenor asistent de fotbal la Universitatea Yale, unde, de altfel, spera să studieze dreptul.

Deși la început administrația facultății nu a acceptat ca Ford să se înscrie la ei pentru a urma cursurile cu normă întreagă, și asta din cauza obligațiilor de antrenor pe care deja le avea, până în 1938 a convins conducerea facultății să-l accepte. Legat de pasiunea și implicările sale sportive, mai târziu, atunci când Gerald Ford a intrat în politică, adversarii lui politici îl atacau adesea făcând referire la trecutul sportiv al lui Ford și glumind acid pe seama asta  – a jucat prea mult fotbal fără cască, spunea președintele de atunci, Lyndon B. Johnson.

Era să-și piardă viața în timpul războiului

În momentul în care japonezii au bombardat Pearl Harbor în decembrie 1941, Ford locuia în Grand Rapids, unde-și deschisese un cabinet de avocatură, însă la scurt timp după bombardament, s-a înrolat în Marina SUA ca sublocotenent și a fost repartizat ca ofițer de pregătire fizică a recruților în Carolina de Nord. Gerald Ford și-a dorit să fie implicat activ în luptă, așa că a fost trimis în Pacific, la bordul portavionului U.S.S. Monterey. Până la sfârșitul războiului avea să câștige 10 stele de luptă pentru participarea la angajamentele de la Okinawa, Wake, Taiwan, Filipine și Insulele Gilbert, printre altele.

La 18 decembrie 1944, Monterey, nava pe care se afla, s-a numărat printre cele numeroase nave ale Marinei lovite puternic de taifunul Cobra. Furtuna distrusese și scufundase trei distrugătoare, avariase multe altele, în urma ravagiilor rănind sute de marinari americani. Ford s-a aflat și el la un pas de a-și pierde viața, măturat fiind de pe puntea superioară a navei.

Politicianul și președintele Ford

După război, Ford a dorit să se implice în viața publică, în 1948 câștigând primul său mandat în Congres și reprezentând al cincilea district din Michigan. În timpul campaniei, Ford s-a căsătorit cu Elizabeth Bloomer Warren, fost model și dansatoare.

În Camera Reprezentanților a SUA, Gerald Ford a servit din ianuarie 1949 și până în decembrie 1973, câștigând realegerea de 12 ori, de fiecare dată cu peste 60% din voturi. Ascensiunea sa în politică a fost rapidă, devenind liderul minorității republicane din Congres.

Implicat în cazul asasinării lui John F. Kennedy

La sfârșitul anului 1963, președintele Lyndon B. Johnson l-a numit pe Ford în Comisia Warren care a investigat asasinarea lui John F. Kennedy, mai târziu, în urma acestui episod, Ford devenind coautorul unei cărți ce aborda același subiect – asasinarea președintelui american Kennedy – „Portretul asasinului” (1965).  Ford s-a implicat și neoficial în acest caz, mult mai târziu autoritățile americane descoperind documente care scoteau la lumină că Ford deschisese un canal privat de comunicare cu FBI cu privire la ancheta independentă a comisiei.

În 2008, la doi ani de la moartea lui Ford, jurnaliștii de la Washington Post au făcut publice informații găsite în cele peste 500 de pagini ale dosarului FBI, dosar confidențial, până atunci. Au aflat astfel că Ford a abordat FBI pentru a le oferi informații secrete despre procedurile comisiei, inclusiv despre faptul că mai mulți membri ai comisiei se îndoiau de teoria FBI a unui singur trăgaci (în care Ford credea cu tărie).

La 6 decembrie 1973, Gerald Ford a devenit, prin împuternicirea lui Nixon, primul vicepreședinte ales în conformitate cu prevederile amendamentului, funcție în care a stat 9 luni din cauza izbucnirii scandalului Watergate, cel mai mare scandal politic din istoria Statelor Unite, privind afaceri despre abuzul de putere şi hărţuire la cel mai înalt nivel al statului. În urma scandalului Watergate, Nixon devenea primul președinte din istorie care a demisionat, Ford luându-i locul și fiind numit președintele Statelor Unite ale Americii. În perioada în care a ajuns la conducerea SUA, economia americană era în mare haos, iar administrația guvernamentală suferise șifonări serioase de imagine și de încredere în urma scandalului în care fusese implicat Nixon.

La investirea oficfială, Ford a ținut un discurs motivațional care a devenit memorabil – „Lungul nostru coșmar național s-a încheiat. Constituția noastră funcționează”, îndemnându-și concetățenii să fie puternici și să se unească pentru a vindeca rănile provocate de Watergate.

Biroul Oval l-a ocupat 896 de zile, timp în care a hotărât grațierea totală a lui Richard Nixon ceea ce a strânit furia alegătorilor, decizia  – neîmbrățișată de electorat – trezind suspiciuni inclusiv în ceea ce-l privea pe Ford, oamenii ajungând să creadă că acesta fusese implicat în treburi murdare pe care le administrase în secret cu Nixon. Cu toate acestea, Gerald Ford și-a menținut punctele de vedere, cu riscul de a a-și diminua popularitatea. În 1976, Gerald Ford a pierdut alegerile, fiind învins de Jimmy Carter.

Tentative de asasinat

În timpul campaniei electorale pe care a avut-o în 1975, Ford a fost targetul a două tentative de asasinat. A scăpat cu bine din ambele. Primul atentat a avut loc la Sacramento, pe 5 septembrie, serviciile secrete reținut-o pe Lynette „Squeaky” Fromme (o fostă adeptă a lui Charles Manson, unul dintre cei mai cunoscuți crimnali americani), după ce au surprins-o ținând în mână un pistol la un eveniment electoral în Capitol Park. Al doilea incident a avut loc în San Francisco, la două săptămâni după primul, de data aceasta activista radicală Sara Jane Moore trăgând cu un pistol spre președinte. Un bărbat din public (fost pușcaș marin) a reușit să-i smulgă arma din mână. Ambele femei au fost condamnate la închisoare pe viață. În timp ce Moore a fost eliberată condiționat în 2009, Fromme se află încă după gratii.

În afacerile externe, politica lui Ford a fost aceea de menținere a puterii și prestigiului Statelor Unite după prăbușirea Cambodgiei și a Vietnamului de Sud. Prevenirea unui nou război în Orientul Mijlociu a rămas un obiectiv major, oferind ajutor atât Israelului, cât și Egiptului. Administrația Ford a contribuit la convingerea celor două țări să accepte un acord de armistițiu interimar. De asemenea, sub conducerea sa, au fost susținute eforturile de detensionare a relației cu Uniunea Sovietică, Ford și liderul sovietic Leonid I. Brejnev stabilind noi limitări privind armele nucleare.

Soția sa a fost una dintre cele mai populare prime doamne din istoria SUA

În 1948, Gerald Ford s-a căsătorit cu Betty Ford (cuplul a avut 4 copii), dar la mai puțin de două luni după ce soțul ei a devenit președinte, Betty a fost diagnosticată cu cancer la sân și a suferit o mastectomie radicală. O personalitate plăcută și autentică, Betty Ford a folosit cu înțelepciune privilegiul de a fi în poziția de primă doamnă a SUA, astfel că a fost deschisă vizavi de problemele pe care le avea, vorbind despre boală și tratamentul acesteia, prin asta câștigând respectul și afecțiunea publicului american. În plus, a susținut drepturile femeilor și a făcut lobby pentru Amendamentul privind egalitatea de drepturi, fiind desemnată „Femeia anului” în 1975, de către revista TIME. La doi ani după ce a părăsit Casa Albă, în urma unei intervenții a familiei, Betty Ford a intrat la reabilitare pentru abuz de alcool și dependență de medicamente pentru durere. Și de data aceasta a vorbit cu sinceritate despre problemele prin care trecea, experința de atunci ducând la deschiderea Centrului Betty Ford, un centru de tratament pentru femei situat în campusul Centrului Medical Eisenhower din California.

La 26 decembrie 2006, Gerald Ford, cel de-al 38-lea președinte al Statelor Unite, republicanul care a servit la Casa Albă din 1974 până în 1977, a murit la locuința sa din Rancho Mirage, California, în urma unei boli cerebrovasculare arteriosclerotice și a unei arterioscleroze difuze. Gerald Ford avea 93 de ani.

Surse:

https://www.history.com/news/9-things-you-may-not-know-about-gerald-ford

https://www.fordlibrarymuseum.gov/ford-facts.aspx

https://www.britannica.com/biography/Gerald-Ford

https://www.whitehouse.gov/about-the-white-house/presidents/gerald-r-ford/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Tutankhamon a locuit, cândva, la Casa Albă

Sofia Coppola, regizor, scenarist de Oscar, fiica lui Francis Ford Coppola și verișoara lui Nicolas Cage

Un director de la Stanford afirmă că cercetătorii AI au „cortexul frontal masiv subdezvoltat”

Un studiu comun al cercetătorilor de la Google și Oxford susține că inteligența artificială va anihila omenirea