Imagini prin satelit declasificate din Războiul Rece au dezvăluit fortificații romane antice

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În urmă cu două mii de ani, Imperiul Roman a ridicat fortificații în nordul Cornului abundenței
(sau Semilunii Fertile), care se întindea de la ceea ce este acum vestul Siriei până în nord-vestul Irakului.

În anii 1920, 116 forturi au fost documentate în regiune de către părintele Antoine Poidebard, care a efectuat una dintre primele cercetări aeriene din lume folosind un biplan din perioada Primului Război Mondial.

Poidebard a raportat că forturile au fost construite de la nord la sud pentru a stabili o graniță estică a Imperiului Roman.

396 de forturi romane nedocumentate anterior

Un nou studiu Dartmouth, care analizează imagini din satelit declasificate din Războiul Rece, dezvăluie 396 de forturi romane nedocumentate anterior și raportează că aceste forturi au fost construite de la est la vest.

Analiza infirmă afirmația lui Poidebard conform căreia forturile erau situate de-a lungul unei axe nord-sud, arătând că acestea se întindeau de la Mosul, pe râul Tigru, până la Alep, în vestul Siriei. Rezultatele sunt publicate în Antiquity.

Una dintre primele cercetări aeriene din lume

„Am fost surprins să descopăr că existau atât de multe forturi și că acestea erau distribuite în acest mod, deoarece înțelepciunea convențională era că aceste forturi formau granița dintre Roma și dușmanii săi din est, Persia sau armatele arabe”, spune autorul principal Jesse Casana, profesor în cadrul Departamentului de Antropologie și director al Laboratorului de Arheometrie Spațială de la Dartmouth.

„Deși au existat o mulțime de dezbateri istorice în legătură cu acest lucru, s-a presupus în mare parte că această distribuție era reală, că harta lui Poidebard arăta că delimitau granița și serveau pentru a împiedica într-un fel mișcarea peste ea”.

Pentru realizarea studiului, echipa s-a bazat pe imagini din satelit CORONA și HEXAGON din perioada Războiului Rece, declasificate și colectate între 1960 și 1986. Majoritatea imaginilor fac parte din Proiectul Atlas CORONA cu acces liber, prin care Casana și colegii săi au dezvoltat metode mai bune de corectare a datelor și le-au pus la dispoziție online, scrie EurekAlert.

Echipa a reușit să găsească 38 din cele 116 forturi ale lui Poidebard

Cercetătorii au examinat imaginile din satelit a aproximativ 300.000 de kilometri pătrați, dintr-un loc în care siturile se văd deosebit de bine și este important din punct de vedere arheologic, potrivit lui Casana. Echipa a cartografiat 4.500 de situri cunoscute, ceea ce a dus la adăugarea a 10.000 de situri nedescoperite în baza de date.

Atunci când baza de date a fost dezvoltată inițial, Casana a creat categorii morfologice pe baza diferitelor caracteristici evidente în imagistică, ceea ce permite cercetătorilor să efectueze interogări. Una dintre categorii a fost cea a forturilor Poidebard – pătrate distincte care măsoară aproximativ 50 pe 100 de metri, comparabile ca mărime cu aproximativ o jumătate de teren de fotbal.

Fortificațiile ar fi fost suficient de mari pentru a găzdui soldați, cai sau cămile. Pe baza imaginilor din satelit, unele dintre forturi aveau turnuri de observație. Acestea ar fi fost realizate din piatră și cărămidă de lut sau în întregime din aceasta din urmă, astfel încât, în cele din urmă, aceste structuri s-ar fi topit în pământ.

Deși majoritatea forturilor documentate de Poidebard au fost probabil distruse sau ascunse, utilizarea terenurilor sau alte activități între anii 1920 și 1960, echipa a reușit să găsească 38 din cele 116 forturi ale lui Poidebard, pe lângă identificarea altor 396.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Patru fortificaţii germane din Al Doilea Război Mondial sunt înfricoşătoare şi uimitoare şi spun povestea unui război nemilos

A fost descoperit un sat misterios pe piloni în „Perla Balcanilor”

Secretele vechiului cartier de sub Acropole

Linia Maginot şi fortificaţiile care trebuiau să apere Franţa