O nouă descoperire contribuie la povestea migrației umane antice

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Națională Australiană (ANU), noi dovezi ale ocupației umane în sud-estul Indoneziei, datând de acum 42 000 de ani, oferă noi indicii cu privire la ruta urmată de unii dintre primii oameni care au ajuns în regiunea noastră.

Autorul principal și doctorandul ANU Hendri Kaharudin a declarat că locul descoperirii – la Elivavan, pe insulele Tanimbar din Indonezia – o face deosebit de semnificativă.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

„Tanimbar este situată chiar în largul platoului Sahul, care cuprinde Australia de astăzi, precum și Noua Guinee”, a spus el.

„Problema modului în care strămoșii noștri timpurii au ajuns acolo din Asia de Sud-Est este una dintre cele mai captivante în migrația preistorică, în principal din cauza distanțelor mari acoperite și a abilităților avansate de navigație care ar fi fost necesare, scrie EurekAlert.

„Există două rute principale care au fost explorate ca posibilități de la mijlocul secolului al XX-lea – o cale nordică prin insule precum Sulawesi și o cale sudică care trece pe lângă Timor și insulele Tanimbar „Această descoperire marchează unul dintre cele mai timpurii situri cunoscute ale rutei sudice, ceea ce o face o piesă crucială a puzzle-ului.”

Potrivit cercetătorilor, deși există încă întrebări fără răspuns despre primii locuitori ai Elivavanului, natura riscantă a traversărilor maritime sugerează că, de fapt, coloniștii dezvoltaseră o tehnologie maritimă avansată în urmă cu aproximativ 42 000 de ani.

O tehnologie maritimă avansată de acum 42 000 de ani

„Ei ar fi trebuit să traverseze corpuri de apă cu o distanță mai mare de 100 de kilometri, indiferent de direcția în care se deplasau”, a declarat dl Kaharudin. „Împreună cu fragmente mici de ceramică, am găsit, de asemenea, dovezi precum oase, scoici și arici de mare care indică rolul insulei ca centru al activităților maritime timpurii.

Dl Kaharudin a declarat că este, de asemenea, clar că, de fapt, colonizarea Sahulului nu a fost un eveniment unic, ci „un proces treptat care a implicat valuri succesive de populații”.

„Comunitățile de coastă au navigat probabil pe țărmuri, exploatând resursele marine și stabilind așezări reziliente de-a lungul călătoriei lor”, a spus el. „Această strategie de trecere de la o insulă la alta a facilitat schimbul cultural și adaptarea, formând societăți diverse pe întregul teritoriu”.

Studiul a fost realizat în colaborare cu Agenția Națională pentru Cercetare și Inovare (BRIN) din Indonezia. Echipa de cercetare a inclus, de asemenea, profesorul Sue O’Connor și Dr. Shimona Kealy de la ANU.

Două rute principale

„Tanimbar este situat chiar în afara platoului Sahul, care cuprinde Australia de astăzi, precum și Noua Guinee”, a spus el. „Problema modului în care strămoșii noștri timpurii au ajuns acolo din Asia de Sud-Est este una dintre cele mai captivante în migrația preistorică, în principal din cauza distanțelor mari acoperite și a abilităților avansate de navigație care ar fi fost necesare.

„Există două rute principale care au fost explorate ca posibilități de la mijlocul secolului al XX-lea – o cale nordică prin insule precum Sulawesi și o cale sudică care trece pe lângă Timor și insulele Tanimbar. Această descoperire marchează unul dintre cele mai timpurii situri cunoscute ale rutei sudice, ceea ce o face o piesă crucială a puzzle-ului.”

Potrivit cercetătorilor, deși există încă întrebări fără răspuns despre primii locuitori ai Elivavanului, natura riscantă a traversărilor maritime sugerează că, de fapt, coloniștii dezvoltaseră o tehnologie maritimă avansată în urmă cu aproximativ 42 000 de ani.

Cercetarea a fost publicată în Quaternary Science Reviews (QSR).

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cea mai mare migrație de mamifere terestre din lume a fost confirmată

Țările mediteraneene, Orientul Mijlociu și Africa, acord pentru combaterea migrației

Descoperire sumbră de-a lungul rutelor de migrație din UE

O vertebră umană descoperită în Valea Iordanului spune povestea migrației preistorice din Africa