Unirea Bucovinei cu România, trăită la Iași: Fruntași bucovineni au venit la Iași și i-au adus Regelui Ferdinand Actul Unirii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

La începutul lunii noiembrie 1918, timpul nu mai avea răbdare cu Puterile Centrale. După Bulgaria și Imperiul Otoman, Austro-Ungaria semna la 4 noiembrie armistițiul cu aliații. Întreg teritoriul austro-ungar era cuprins de o anarhie totală. Minoritățile subjugate de monarhia dualistă căutau fie să obțină independența, fie să se unească cu țările-mamă. La fel era situația și în Bucovina, unde românii s-au organizat la Cernăuți într-un Consiliu Național Român.

Și în România în acele momente se produceau schimbări rapide. Guvernul filo-german condus de Alexandru Marghiloman era îndepărtat de la conducerea țării, iar în locul lui a fost numit la 6 noiembrie generalul Coandă. Dar cea mai însemnată parte a țării, împreună cu Bucureștiul, era în continuare ocupată de către trupele germane.

• Oamenii fac mai puțin sex decât în trecut. Ce spune istoria, de fapt?
• 81 de ani de la procesul „ziariştilor fascişti, vinovaţi de dezastrul ţării”. Cum îi şantaja pe…

Pe 9 noiembrie, guvernul român i-a transmis un ultimatum generalului german Mackensen, ca forțele germane să evacueze teritoriul românesc în 24 de ore, altfel urmând a fi dezarmate. A doua zi, România a reintrat în conflict și a declarat război Germaniei, cu mai puțin de 24 de ore înainte ca armistițiul din Vest să intre în vigoare pe 11 noiembrie la ora 11:00.

„Am trăit cu toții într-o adevărată euforie”

În tot acest timp, Familia Regală și conducerea Armatei Române aflate la Iași încercau să îi sprijine pe românii din Bucovina și Transilvania.

Refugiat și el la Iași încă din toamna anului 1916, I.G. Duca s-a aflat în mijlocul evenimentelor de atunci și a surprins emoțiile trăite de români.

„În genere, de la demisia guvernului Marghiloman, adică de la 24 octombrie (6 noiembrie, stil nou, n.r.) până la plecarea noastră din Iași la 15 noiembrie (28 noiembrie, stil nou, n.r.), pot spune că am trăit cu toții într-o adevărată euforie. În acest răstimp trei fapte mai importante s-au întâmplat. Unirea Bucovinei, pregătirea Adunării de la Alba Iulia cu delegații veniți din Ardeal şi simbolicul parastas pentru Mihai Viteazul la Mitropolie”, consemna I.G. Duca în memoriile sale.

„Eram în contact cu fruntașii bucovineni”

Autoritățile române refugiate la Iași au fost în contact permanent cu liderii românilor din Bucovina. Tocmai de aceea, au cunoscut exact frământările care au cuprins regiunea după destrămarea monarhiei Austro-Ungare.

„Demult eram prin I. Nistor în contact cu fruntașii bucovineni. El se refugiase în Regat încă din timpul neutralității, venise cu noi la lași, fusese mai multă vreme în Rusia, la Odessa, și pe urmă în Basarabia ca reprezentantul tuturor refugiaților bucovineni, şi prin el Brătianu primea informații despre tot ce se petrecea în Bucovina.

Când Monarhia Habsburgilor s-a prăbuşit, s-a constituit la Cernăuți un Consiliu Național Român. Alături de acesta s-au format însă şi consilii naţionale ucrainene, germane, polone şi evreieşti. Tendința minorităților de a împărți conducerea Bucovinei cu românii era deci vădită din primul moment”, menționa I.G. Duca.

Haosul cuprinsese Bucovina

Situația românilor bucovineni era îngreunată de haosul ce a cuprins regiunea. Mai mult, bolșevicii începeau să își facă simțită tot mai mult prezența, amenințând cu violențe comunitatea românească.

„În fața acestei situații care devenea cu adevărat îngrijorătoare, Consiliul Naţional Român a cerut Guvernului de la Iași să trimită de urgență armata noastră. (…) Sub comanda generalului Zadic, trupele române, primite cu mare însuflețire de populaţie, au pătruns în Bucovina, şi-au făcut la 11 noiembrie 1918 intrarea triumfală la Cernăuți şi au restabilit liniștea şi ordinea, dezarmând bandele bolșevice şi ucrainene.

Sub scutul Armatei Române, Consiliul Naţional, care de fapt de câteva săptămâni nu mai putea funcționa, a putut să-și reia activitatea şi să îndeplinească misiunea lui firească, aceea de a înfăptui în mod solemn şi legal unirea Bucovinei cu patria-mumă”, preciza Duca.

„I-am sfătuit ca să facă neapărat unirea fără condiții”

A existat o comunicare extrem de bună între românii bucovineni și autoritățile române de la Iași. Tocmai de aceea, unirea Bucovinei cu România s-a făcut fără nicio problemă de natură juridică.

„În acest scop a fost trimis la laşi Sextil Puşcariu, unul din membrii Consiliului Naţional, care, luând imediat contact cu Nistor, care conducea pe refugiați, a stabilit de acord cu Guvernul sau mai bine zis cu Brătianu şi cu Regele procedura de urmat. I-am sfătuit ca să facă neapărat unirea fără condiții şi le-am redactat chiar textul actului Unirii şi rezoluția ce urma să fie votată de Congresul Naţional din Cernăuți. (…)

Frații bucovineni au executat în totul sfaturile noastre şi n-au trebuit în urmă nici să renunţe la condițiunile puse la început, cum a fost cazul Basarabiei, şi nici nu s-au încurcat, ca ardelenii, cu angajamente faţă de minorități, ca cele cu atâta nechibzuință luate la Alba Iulia”, mai nota Duca.

Actul Unirii Bucovinei cu România, adus la Iași

După ce Consiliul Național a adoptat unirea Bucovinei cu România, o delegație a românilor bucovineni s-a deplasat la Iași pentru a-i remite Regelui Ferdinand Actul Unirii. Se repara o nedreptate istorică comisă în 1775, atunci când Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei.

„Şi astfel unirea a fost proclamată de Congresul Național la 28 noiembrie, şedinţa fiind prezidată de Dionisie Bejan, întâi, şi de lancu Flondor pe urmă, iar Nistor rostind cuvântarea festivă prin care se motiva istoricește actul unirii, reparația nedreptății strigătoare ce se făcuse Moldovei la 1775. Totdeodată, o delegație compusă din mitropolitul Vladimir de Repta, Iancu Flondor, Nistor, Dionisie Bejan şi alți fruntași, printre care şi reprezentanți ai țărănimii şi ai minorităților, au venit să remită Regelui, la Iași, Actul Unirii. În Palatul corpului de armată, unde locuia Regina, a avut loc această mișcătoare ceremonie în ziua însăși a plecării suveranilor spre Bucureşti”, mai preciza I.G. Duca.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Rolul României în Al Doilea Război Mondial. Cum am pierdut Basarabia şi Bucovina

Mânăstirile din Bucovina pe care trebuie neapărat să le vizitezi

Cum a intoxicat propaganda nazistă România

Cetatea Sucevei, una dintre cele mai emblematice atracții ale Bucovinei