Cum a fost sărbătorită Unirea Basarabiei cu România

După ce Sfatul Țării de la Chișinău a votat unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, Actul Unirii a fost adus, trei zile mai târziu, Regelui Ferdinand, aflat la Iași. A fost un moment de emoție deosebit, mai ales că el survenea în momente extrem de dificile pentru România.

Unirea Basarabiei cu România a fost primită cu extrem de mult entuziasm de către românii din toate colțurile țării. În fond, era primul moment fericit pentru poporul român, după doi ani grei de război și suferințe inimaginabile ce păreau că nu se mai sfârșesc.

• Bob Lazar: Zona 51 și Farfuriile Zburătoare
• 52 de ani de la Apollo 16, penultima misiune care a dus omul pe Lună. Urmăreşte…

„Când idealul desăvârșirii unității naționale părea compromis, au început să dea roadele două procese istorice la care nu se gândise nimeni la începutul războiului, dar care aveau să joace rolul decisiv în apariția României Mari: căderea autocrației țariste, urmată de instaurarea regimului comunist și destrămarea monarhiei austro-ungare. (…)

Votul Sfatului Țării privind unirea Basarabiei cu România nu a fost determinat de prezența armatei române trecute peste Prut (…) Trupele române au făcut imposibilă acțiunea unei minorități agresive – cea comunistă – care acționa la ordinele bolșevicilor, dar nu au intervenit direct, sau indirect în discuțiile din Sfatul Țării”, preciza istoricul Florin Constantiniu.

Chiar președintele Sfatului Țării de la Chișinău, Ion Inculeț, preciza mai târziu rolul pe care l-a avut armata română în Basarabia în acele momente:

„Pentru noi, moldovenii, pentru mișcarea noastră naţională, intrarea armatei române în Chişinău a fost un element de primă importanţă, decisiv. Elementele româneşti au câștigat mai mult curaj şi mai multe speranțe pentru viitor”.

„Trăiască unirea Basarabiei cu România!”

Textul Unirii adoptat la Chișinău, la 27 martie 1918, i-a făcut pe români să creadă din nou că războiul se poate sfârși cu bine pentru România: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove.

În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama ei România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!”.

După vot, primul-ministru, Al. Marghiloman, venit la Chişinău, a fost invitat în sala de ședințe a Sfatului Țării, unde, într-o atmosferă de emoţie şi entuziasm, a declarat:

„În numele poporului român şi al regelui său, M.S. Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi nedivizibilă. Să ne înclinăm în fața geniului rasei noastre, care a permis poporului Basarabiei să-şi păstreze vie, prin veacuri, scânteia care la prima suflare a libertății a aprins inimile lor şi să salutăm adânc pe acești oameni (cei din conducerea Republicii Moldoveneşti – n.r.), care, fără preocupări egoiste, putând să rămână conducătorii unui stat, au voit mai bine să fie servitorii unei națiuni”.

În telegrama trimisă de regele Ferdinand I Sfatului Ţării de la Chişinău, după votul de unire, stă scris: „Sentimentul naţional ce se deşteptase atât de puternic în timpurile din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit prin votul înălțător al Sfatului Ţării o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit”

„Sărbătorirea acestui act istoric va rămâne pururea întipărit în amintirea acelora ce au avut fericirea să ia parte la el”

Dar România trecea chiar în acele zile prin alte momente grele. La începutul lunii martie 1918, România era obligată să semneze un tratat preliminar cu Puterile Centrale prin care pierdea Dobrogea în favoarea Puterilor Centrale. De aceea, momentul în care delegația basarabeană în frunte cu Ion Inculeț și cu Daniel Ciugureanu a sosit la Iași pentru a aduce Actul Unirii a avut o însemnătate aparte.

„De bună seamă însă că, în vremurile întunecate pe care ne era dat să le trăim atunci la Iași, ziua în care Inculeţ şi Ciugureanu au venit cu Actul Unirii a fost o zi de nădejde şi de înălțare şi că Te-Deum-ul de la Mitropolie (30 martie 1918, n.r.), în care am sărbătorit acest mare act istoric, va rămâne pururea întipărit în amintirea acelora ce au avut fericirea să ia parte la el”, scria I.G. Duca.

Regele i-a salutat cu multă bucurie și emoție pe reprezentanții basarabenilor:„Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va şterge… Trăiască copilul cel mai mic, dar poate cel mai voinic, al României Mame!”

A urmat apoi un banchet oficial la care au participat reprezentanții statului român și fruntași basarabeni. „Interesant a fost şi banchetul de la Palat unde Inculeţ, ridicând paharul pentru Rege, l-a botezat Regele țăranilor şi unde Stere a fost decorat cu ordinul `Coroana României în gradul de mare ofiţer`, decorare în jurul căreia s-a făcut atâta vâlvă atunci ca şi mai târziu”, notează Duca.

După acest banchet, Familia Regală a ieșit la balcon pentru a mulțumi românilor care se adunaseră în stradă.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Pentru Hitler, „Balcanii începeau la Prut”. Sovieticii și „problema” Basarabiei

Ziua în care României i s-a recunoscut independenţa, dar a pierdut încă o dată o parte din Basarabia

Intrarea Armatei Române în Basarabia și propaganda bolșevică

Cum s-a ajuns la intervenția Armatei Române în Basarabia