O fortăreață montană uriașă, de 3.000 de ani vechime, îi uimește pe arheologi

O fortăreață montană uriașă din Epoca Bronzului a fost descoperită în Munții Caucaz, stârnind nedumerire în rândul cercetătorilor cu privire la rolul pe care această colosală structură preistorică l-a avut la intersecția dintre Europa și Asia.

Cunoscută sub numele de Dmanisis Gora, această fortăreață montană uriașă eclipsează toate celelalte fortificații din apropiere, însă oferă foarte puține indicii despre cine ar fi ocupat-o.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

Datată în urmă cu aproximativ 3.000 de ani, Dmanisis Gora face parte din seria de așezări fortificate apărute în sudul Caucazului între mileniile al II-lea și I î.e.n. După primele săpături efectuate în Georgia, în 2018, arheologii au fost surprinși să descopere, în anul următor, un al doilea set de ziduri fortificate care înconjoară fortăreața interioară, ceea ce a extins considerabil dimensiunea așezării.

Prea vast pentru a putea fi înțeles de la sol, situl Dmanisis Gora a fost dezvăluit în întregime doar cu ajutorul fotografiilor realizate cu drone. Cercetătorii au realizat 11.000 de imagini aeriene, pe care le-au combinat pentru a crea o imagine completă a fortăreței.

„Rezultatele acestui studiu au arătat că situl era de peste 40 de ori mai mare decât s-a crezut inițial, incluzând o așezare exterioară mare, apărată de un zid de fortificație lung de 1 kilometru. Aceste seturi de date ne-au permis să identificăm caracteristici topografice subtile și să realizăm hărți precise ale tuturor zidurilor de fortificație, mormintelor, sistemelor de câmpuri și altor structuri de piatră din cadrul așezării exterioare”, a explicat autorul studiului, dr. Nathaniel Erb-Satullo.

O fortăreață montană uriașă care încă ascunde secrete

Cercetătorii au descoperit că zidurile de fortificație interioare și exterioare erau „interdependente în ceea ce privește apărarea”, funcționând ca un sistem unitar de bariere protectoare. Ambele au fost construite într-un stil similar, utilizând bolovani bruți așezați fără mortar, cu o grosime a zidurilor de aproximativ 2 metri. Acest lucru sugerează că fortificațiile au fost construite simultan, iar fortăreața interioară și așezarea exterioară formau un singur sit masiv.

„Dacă ocuparea fortăreței interioare și a așezării exterioare a fost contemporană, așa cum sugerăm, această așezare ar fi una dintre cele mai mari cunoscute din Epoca târzie a Bronzului și Epoca Fierului din sudul Caucazului”, au scris autorii studiului, citați de IFL Science.

Totuși, așezarea exterioară conține foarte puține artefacte arheologice, ceea ce sugerează fie că nu a fost locuită de mulți oameni, fie că a fost abandonată la scurt timp după construirea zidurilor. Ambele scenarii sunt surprinzătoare, având în vedere efortul uriaș investit în construcția fortificațiilor.

O posibilă explicație oferită de cercetători este că fortăreața ar fi fost utilizată sezonier, probabil ca bază pentru păstorii nomazi în timpul primăverii și toamnei. Această ipoteză ar putea justifica importanța sitului, în ciuda lipsei unei populații permanente.

Momentan, scopul exact al construcției rămâne un mister, deși Erb-Satullo afirmă că „studiile viitoare vor oferi perspective asupra densității populației, mișcărilor de animale și a practicilor agricole, printre altele”.

Studiul a fost publicat în revista Antiquity.

Vă recomandăm să citiți și:

O legătură necunoscută până acum, dezvăluite de obiecte incașe misterioase

Dovezi de 10.000 de ani pentru cea mai veche băutură alcoolică din istoria omenirii

Unul dintre cei mai cruzi împăraţi din istorie. Orgiile lui au fost fără margini. Întreţinea relaţii incestuoase inclusiv cu mama lui

Primele dovezi ale dezvoltării ritualurilor religioase, descoperite într-o peșteră din Israel