Specii umane demult dispărute colecționau „pietre neobișnuite”

Cu milioane de ani în urmă, strămoșii noștri timpurii cutreierau o regiune din Africa cunoscută sub numele de „Leagănul Omenirii”, căutând roci vulcanice sferice.

Conform unui nou studiu, aceste specii umane dispărute de mult valorificau aceste roci vulcanice sferice pentru unicitatea lor și, cel mai probabil, experimentau diferite utilizări ale acestora, deși scopul exact al acestor pietre rămâne un mister.

• Cum au ajuns pădurarii să arunce fazanii în bătaia puștii lui Nicolae Ceaușescu
• O zgârietură antică ar putea fi unul dintre cele mai vechi simboluri gravate în stâncă

Pietre rotunde au fost descoperite în situri arheologice ocupate de hominizi preistorici din întreaga lume, însă, până acum, cercetătorii s-au concentrat doar pe cele care prezentau semne clare de prelucrare de către oamenii primitivi. De exemplu, în Peștera Qesem din Israel există dovezi că unele specii primitive au creat unelte rotunjite pentru a zdrobi oasele animalelor și pentru a accesa măduva osoasă.

Oamenilor preistorici le plăcea să aibă roci vulcanice sferice

Descoperiri similare au fost făcute la Melka Kunture, un sit arheologic situat în Valea Awash din Etiopia, unde hominizii au trăit timp de milioane de ani înainte de migrarea noastră din Africa. Însă, spre deosebire de studiile anterioare, autoarea cercetării, Margherita Mussi, descrie un set de pietre sferice naturale care par să fi fost colectate în mod deliberat de locuitorii preistorici ai sitului.

Aceste pietre apar în zone locuite cu între 1,7 milioane și 600.000 de ani în urmă, ceea ce sugerează că au fost cel mai probabil colectate de Homo erectus și, mai târziu, de Homo heidelbergensis. În general de origine vulcanică, sferele s-au format ca lapili de acreție, adică agregate de cenușă rezultate în urma unor erupții explozive frecvente în această regiune a Africii în timpul Pleistocenului.

Spre deosebire de sferele descrise în studii anterioare, „sferele vulcanice de la Melka Kunture nu sunt unelte manufacturate, dar hominizii pleistoceni au observat, fără îndoială, aceste forme bine definite geometric”, explică Mussi. Mai mult, raritatea acestor pietre în peisajul înconjurător sugerează că au fost colectate în mod repetat, cu un anumit scop, scrie IFL Science.

La ce erau folosite aceste pietre?

Funcția exactă a acestor sfere rămâne necunoscută, însă autoarea studiului subliniază că „pe parcursul Pleistocenului timpuriu și mijlociu, hominizii au fost interesați să experimenteze utilizări adecvate ale acestor pietre neobișnuite”. Analiza arată că majoritatea acestor sfere prezintă „urme de lovire” și „suprafețe abrazate”, indicând utilizarea lor în activități percutante.

Descoperirea contribuie la înțelegerea trăsăturilor cognitive și comportamentale ale lui Homo erectus și ale altor specii umane timpurii, sugerând că hominizii din Pleistocen erau atenți la mediul înconjurător și la resursele noi, fiind ghidați de curiozitate și creativitate în explorarea utilității acestora.

Studiul a fost publicat în revista Quaternary International.

Vă recomandăm să citiți și:

Cele mai vechi dovezi ale prezenței umane în Europa, găsite la situl Grăunceanu din România

Cea mai veche hartă 3D din lume, creată în urmă cu 13.000 de ani, descoperită într-o peșteră din Franța

Ce a ucis, de fapt, dinozaurii? Un nou studiu sugerează că cercetătorii s-au înșelat

Când și cum s-au adaptat oamenii la viața în deșert?