Gaza, dincolo de titluri: cum a început, care este miza și de ce pacea pare mereu amânată

„Nimic nu poate justifica uciderea, rănirea și răpirea deliberată a civililor sau lansarea de rachete asupra țintelor civile”, spunea secretarul general al ONU, António Guterres, la 24 octombrie 2023, rezumând dilema morală și politică a războiului început după atacurile Hamas din 7 octombrie ale anului respectiv. În aceeași zi, premierul israelian Benjamin Netanyahu anunța: „Suntem în război.” De atunci, conflictul nu doar că nu s-a încheiat, ci s-a adâncit, cu un cost uman și material fără precedent pentru un teritoriu minuscul și suprapopulat, așa cum este menționat pe site-ul ONU.

Fâșia Gaza are aproximativ 365 km², o fâșie de coastă de circa 41 km lungime, între Israel, Egipt și Mediterană. Este unul dintre cele mai dens populate teritorii din lume: înainte de 7 octombrie 2023, aici trăiau circa 2,1 – 2,3 milioane de oameni. Între 1949 -1967 a fost sub administrație militară egipteană; după Războiul de Șase Zile (conflict israeliano-arab din 5 – 10 iunie 1967, în care Israel a învins Egiptul, Iordania și Siria și a ocupat Gaza, Cisiordania cu Ierusalimul de Est, Sinaiul și Înălțimile Golan), ajungând sub ocupație israeliană; din 1994, treptat sub Autoritatea Palestiniană; iar după retragerea israeliană din 2005, Hamas a preluat controlul în 2007, ceea ce a dus la blocadă israeliano-egipteană și cicluri repetate de violență, conform britannica.com.

• Evenimentele care au construit România: cum reținem istoria fără să o transformăm într-o listă de date
• Una dintre cele mai faimoase fosile ar ascunde un membru cu totul nou al arborelui nostru…

Un element cheie pentru a înțelege situația din Gaza este dimensiunea refugiaților. După 1948, între 160.000 și 190.000 de palestinieni s-au refugiat în Gaza, schimbând radical profilul social și economic al zonei; sărăcia cronică și dependența de ajutor umanitar au devenit structurale. Multe familii locuiesc și astăzi în tabere sau în foste tabere devenite cartiere. Declanșatorul actualului război este net: la 7 octombrie 2023, Hamas și alte grupări au lansat un atac surpriză asupra sudului Israelului, ucigând circa 1.200 de persoane și luând peste 250 de ostatici. Israel a răspuns cu o campanie aeriană și terestră de amploare, declarând obiectivul de a „elimina Hamas” și de a aduce acasă ostaticii. Până la sfârșitul lunii august 2025, estimările numărului de victime palestiniene depășesc 60.000, iar criza umanitară a atins cote extreme; rămân încă zeci de ostatici, iar în Israel frustrarea publică față de prelungirea războiului a scos sute de mii de oameni în stradă, scriu AP și The Guardian.

De ce rămâne conflictul deschis? Răspunsul scurt este pentru că există obiective politice incompatibile și absența unui aranjament credibil pentru „ziua de după”, adică perioada de reconstrucție și reorganizare politică și socială care ar trebui să urmeze imediat după încetarea luptelor. Israelul declară că nu va accepta o încetare a focului care lasă Hamas la putere; Hamas cere încetarea definitivă a războiului și ridicarea blocadei fără a-și ceda controlul. În interiorul Israelului persistă dispute privind prioritățile – distrugerea Hamas versus eliberarea ostaticilor -, în timp ce mediatorii (SUA, Qatar și Egipt) pedalează între formule de încetare a focului în mai multe faze, schimburi de prizonieri și garanții de securitate. Evaluările independente (Congresional Research Service; International Crisis Group) notează că fără un plan realist de guvernare a Gazei după ostilități – cine administrează, cine asigură ordinea, cine reconstruiește – violența se poate reporni rapid.

Pe teren, datele umanitare sunt dure. ONU estimează că aproximativ 1,9 milioane de persoane (circa 90% din populație) au fost strămutate intern, foametea și bolile se extind în condițiile în care accesul ajutorului rămâne restricționat, iar infrastructura (apă, electricitate, spitale) a fost grav avariată. Evaluări independente arată că o mare parte din clădirile din Gaza au fost distruse sau avariate, reconstrucția durând ani și necesitând resurse uriașe. „Ceea ce vedem este o ucidere de civili fără echivalent în mandatul meu”, spunea Guterres încă din noiembrie 2023, avertizând asupra prăbușirii ordinii civile.

Privirile istoricilor aduc nuanțe esențiale. Rashid Khalidi (istoric palestiniano-american, autorul „The Hundred Years’ War on Palestine”) vede Gaza prin prisma unei istorii mai lungi de deposedare, în care episodul actual „redeschide un capitol niciodată închis” al conflictului israelo-palestinian. Într-un interviu publicat de New Statesman octombrie 2024, Khalidi avertiza că soluțiile pur militare nu pot rezolva problematica politică a suveranității și drepturilor. De partea cealaltă, istoricul israelian Benny Morris a susținut în repetate rânduri că, din unghiul securității israeliene, eliminarea capacității militare a Hamas este o condiție necesară pentru orice aranjament durabil, chiar dacă prețul uman și reputațional pentru Israel este enorm. Ambele perspective marchează tensiunea dintre drepturile colective și imperativele de securitate care sufocă negocierile.

Ce a fost Gaza „înainte” și ce este „acum”?

Geografic, o fâșie de litoral cu agricultură de citrice și o veche tradiție urbană în orașul Gaza; politic, o anexă a marilor războaie ale secolului XX, peste care s-a așezat povara a zeci de mii de familii refugiate. În prezent, un teritoriu fragmentat fizic (rute blocate, zone declarate de excludere), cu capacități administrative slăbite și cu o economie prăbușită, în care chiar și școala a devenit un lux inaccesibil pentru sute de mii de copii.

Mulți își pun întrebarea legitimă de ce nu se închide conflictul. Trei blocaje contează cel mai mult în acest caz, menționează FAS Project on Government Secrecy. Primul este cel al obiectivelor: Israel cere dizolvarea de facto a autorității Hamas; Hamas mizează pe supraviețuire politică și pe ridicarea blocadei, fiecare pas înapoi fiind prezentat drept victorie. Al doilea este blocajul de securitate regională: dinamica cu Hezbollah la nord, cu Egiptul la frontieră și cu Iranul ca susținător logistic al grupărilor ostile produce riscuri pe care niciun guvern israelian nu le poate ignora. Al treilea este blocajul diplomatic: Consiliul de Securitate al ONU rămâne divizat, iar inițiativele de „încetare a focului în etape” s-au împotmolit de fiecare dată în detalii – numărul ostaticilor eliberați, calendarul retragerii, cine controlează coridorul Filadelfi, ce forță ar putea asigura tranziția în Gaza.

În ceea ce privește declarațiile liderilor, Netanyahu a fixat două ținte oficiale: „să eliminăm Hamas, distrugându-i capacitatea militară și de guvernare, și să aducem acasă ostaticii.” Guterres insistă că „regula umanitară” nu este opțională, condamnând simultan masacrul din 7 octombrie și răspunsul disproporționat care lovește civilii. Între aceste poziții, diplomația americană a împins formule de pauză umanitară și schimb de prizonieri, fără a livra un acord final.

Analizele Crises Group avertizează că scenariile de reconstrucție fără reprezentare politică legitimă – fie printr-o administrație impusă, fie printr-un „vid securizat” – plantează sămânța următorului ciclu de violență. Un minim consens emergent include eliberări în etape ale ostaticilor, încetare a focului verificată internațional, intrare masivă de ajutor și un plan credibil pentru guvernare civilă în Gaza, cu reformarea Autorității Palestiniene și garanții de securitate pentru Israel. Fără o traiectorie către o soluție politică (două state sau o altă formulă cu drepturi egale), chiar și o pauză îndelungată riscă să fie doar interludiu.

Până la 20 august 2025, estimările agențiilor ONU și ale autorităților de sănătate din Gaza indicau circa 1.200 de morți în Israel, în atacul din 7 octombrie și peste 60.000 de morți în Gaza de atunci. Aproximativ 1,9 milioane de persoane au fost strămutate. În plus, zeci de ostatici rămân încă în captivitate, iar în Israel au izbucnit proteste masive care cer încheierea unui acord. Sunt cifre imperfecte, contestate politic, dar suficiente pentru a înțelege proporțiile rănilor. Pentru a opri conflictul, nu este de ajuns să înceteze tirurile; trebuie reparată logica politică ce le alimentează – de la garanții reale de securitate, la ridicarea treptată a restricțiilor, la un cadru negociat care să traducă în drepturi ceea ce liderii, de o parte și de cealaltă, promit retoricilor lor.

Surse:

https://www.un.org/sg/en/content/sg/speeches/2023-10-24/secretary-generals-remarks-the-security-council-the-middle-east%C2%A0

https://www.britannica.com/place/Gaza-Strip

https://apnews.com/article/israel-palestinians-hamas-gaza-war-news-hostages-protest-08-17-2025-260c6b0f9e79698d635a0e50da5c51bd

https://www.theguardian.com/world/2025/aug/18/netanyahu-criticises-protests-israel-handling-gaza-war-hostages

https://sgp.fas.org/crs/mideast/R47828.pdf

https://www.newstatesman.com/international-content/the-international-interview/2023/11/rashid-khalidi-israel-palestine-war

Vă recomandăm să citiți și:

Protestele uriașe care au șubrezit guvernarea lui Ion C. Brătianu: „Aproape toată populația Bucureștiului era pe străzi. Aşa ceva nu se mai văzuse!”

Scandalul care a pus capăt celei mai lungi guvernări din istoria României

Împăratul Franz Joseph, ultimul mare principe al Transilvaniei

Politicieni în lumina controverselor. O galerie a marilor figuri care au divizat istoria