Mesajul ascuns de oamenii antici în picturile rupestre din deșertul Arabiei

Ce mesaj important au ascuns oamenii antici în niște picturi rupestre din deșert? Acum aproximativ 12.000 de ani, sus pe o stâncă din deșertul din nordul Arabiei, un artist, sau poate mai mulți, lucra intens.

Ce au vrut să transmită artiștii antici prin niște picturi rupestre din deșert? Așezat pe o cornișă îngustă și folosind unelte primitive, un artist a gravat în piatră imaginea unei cămile la scară naturală. Nu era singura operă de acest fel: pe stânca de 39 de metri înălțime exista un șir de gravuri cu cămile, sub care sclipea la soare un lac puțin adânc.

• O descoperire despre modul în care dinozaurii își creșteau puii schimbă tot ce știam până acum
• Terra Amata, situl arheologic care spune povestea primilor ingineri ai Europei

De-a lungul mileniilor, aceste gravuri au fost erodate de vânt și ploi, până au devenit aproape invizibile și au fost uitate. Asta până când o echipă internațională le-a redescoperit, împreună cu alte peste 170 de gravuri, în timpul unei expediții pe teren desfășurate în urmă cu doi ani, într-o regiune aflată la marginea sudică a Deșertului Nefud, în Arabia Saudită.

După cum explică autorii într-un studiu publicat în Nature Communications, gravurile marcau surse vitale de apă în deșert și reflectă ingeniozitatea și rezistența oamenilor care trăiau într-un mediu arid și dur. Cercetările anterioare ale acelorași autori arătaseră că, cu între 10.000 și 6.000 de ani în urmă, Arabia era mult mai umedă decât în prezent.

Atunci, pajiștile se întindeau acolo unde azi se află doar nisip, iar crescătorii de vite foloseau aceste pășuni pentru turmele lor, scrie Science Alert.

Ce se ascunde în spatele unor picturi rupestre din deșert?

Arta rupestră lăsată în urmă de acești oameni este bine cunoscută în două situri UNESCO, unde se pot vedea gravuri mai vechi, mai mari și mai detaliate, reprezentând cămile și măgari sălbatici la scară naturală. Dar vârsta lor exactă nu era clară.

În mai 2023, cercetătorii au început să caute mai multe gravuri în speranța de a afla indicii despre vechimea lor. În total, au fost identificate peste 60 de panouri cu 176 de gravuri, în trei zone neexplorate anterior: Jebel Arnaan, Jebel Mleiha și Jebel Misma.

Gravurile includ 130 de imagini cu animale mari la scară naturală: cămile, capre alpine, măgari sălbatici africani, gazele și bouri. Unele ajung la aproape trei metri lungime și peste doi metri înălțime.

Un panou arăta două cămile mari, una deasupra celeilalte: prima părea că se ridică în mișcare, a doua părea că străbate stânca în pas vioi.

Direct sub aceste gravuri au fost descoperite straturi arheologice neperturbate. Într-un strat sigilat a fost găsită chiar și o unealtă de gravat, folosită pentru a realiza arta rupestră.

Cât de vechi sunt toate aceste desene?

Datarea prin luminescență, care măsoară ultima expunere a sedimentelor la lumină solară, a arătat că stratul cu unealtă are o vechime de aproximativ 12.000 de ani.

În același strat au fost găsite și artefacte tipice epocii: vârfuri de săgeți, mărgele din piatră și chiar o mărgea din scoică marină. Aceste obiecte arată că oamenii care au realizat gravurile făceau parte dintr-o rețea de schimburi pe distanțe lungi, folosind aceleași unelte și podoabe ca comunitățile din Levant, aflate la 400 km spre nord.

Un aspect semnificativ este că arta rupestră era plasată lângă lacuri sezoniere antice. La finalul ultimei ere glaciare, clima era extrem de uscată. Aceste lacuri, datate la aproximativ 15.000 de ani, reprezintă primele dovezi ale revenirii apei de suprafață în Arabia după perioada aridă extremă. Ele împing înapoi cu mii de ani momentul în care condițiile umede au revenit, extinzând astfel „fereastra de oportunitate” pentru oameni de a se stabili în interiorul aridului continent.

Rezultatele arată că, acum 12.000 de ani, oamenii reușeau să folosească aceste lacuri sezoniere pentru a supraviețui în deșert. Ei marcau sursele de apă și drumurile care duceau la ele prin artă rupestră monumentală.

Nu știm de ce făceau asta. Dar chiar și astăzi, cămila rămâne un simbol impresionant al supraviețuirii în deșert.

Vă recomandăm să citiți și:

Procesele vrăjitoarelor din Salem. Lecție atemporală despre paranoia în masă

Teriacul, leacul suprem al lumii antice. Cercetătorii reînvie antidotul vechi de 2.000 de ani care a imunizat împărații

O fosilă veche de 242 de milioane de ani dezvăluie secrete neașteptate despre cel mai vechi strămoș al șopârlelor

Rețetele din Evul Mediu au multe în comun cu modul în care găteau bunicii noștri