Cum a ajuns un ofițer de informații francez să lucreze direct cu primul-ministru al României?

În memoriile sale, ambasadorul Franței la București în perioada 1916-1920, contele de Saint-Aulaire, îl menționează de mai multe ori pe căpitanul Cartier și dezvăluie relațiile strânse pe care acesta le avea chiar cu șeful guvernului României.

La izbucnirea Primul Război Mondial, Marele Stat-Major al Franței l-a trimis pe căpitanul Georges Cartier, reprezentant la ambasada Franței din București. Căpitanul Georges Cartier a activat în cadrul Biroului 2 (Deuxième Bureau), ce reprezenta serviciul de informații și contrainformații militare al Franței.

• Descoperirea care rescrie istoria: Noul Regat al Egiptului ar fi început mai târziu decât s-a crezut
• Împăratul care a adus grandoare Imperiului Roman

Până la intrarea României în Primul Război Mondial, la 27 august 1916, căpitanul Cartier a avut misiunea de a evalua capacitățile armatei române și ale inamicului. După intrarea României în război a preluat conducerea Biroului 2, de unde a coordonat activitățile de informații și contrainformații militare, iar apoi a sprijinit reorganizarea și instruirea Armatei Române în colaborare cu Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Henri Berthelot.

Înainte de a pleca spre România pentru a își prelua mandatul de ambasador, contele de Saint-Aulaire s-a întâlnit la Paris cu diverși responsabili din cadrul statului francez care i-au schițat obiectivele pe care trebuia să le urmărească în timpul mandatului său la București. S-a întâlnit însă și cu câțiva prieteni și cunoscuți care l-au avertizat de dificultățile pe care le putea întâmpina la București și pe cine se putea baza în ambasada Franței. Printre cei care l-au sfătuit pe Saint-Aulaire a fost și generalul Maurice Pellé.

„Înainte să ne despărțim, (Pellé) m-a pus în gardă împotriva noului nostru atașat militar la Bucureşti, colonelul D., care tocmai fusese numit acolo.

`El ne-a fost impus, spuse Pellé, de Legaţia României la Paris, mobilizată de el sub pretext că, fiind camarad de promoție la Școala Politehnică cu generalul Iliescu, Șeful Statului-major român, va avea mai multă influență asupra acestuia decât atașatul nostru militar actual, care-i este însă cu mult superior. Este un intrigant de care veți face bine să vă feriți. În schimb, puteți avea cea mai mare încredere în agentul Biroului 2 la Bucureşti, căpitanul Cartier”, i-a spus generalul Maurice Pellé contelui de Saint-Aulaire.

„Brătianu i-a acordat o încredere pe care nu o avea în propriile sale servicii secrete”

Contele de Saint-Aulaire i-a urmat sfatul și s-a bizuit pe căpitanul Cartier care, vreme de doi ani, a reușit să îi câștige simpatia primului ministru român, Ionel Brătianu.

„Căpitanul Cartier – precizează Saint-Aulaire – fusese trimis la Bucureşti cu mult înaintea mea pentru a evalua mijloacele militare ale României şi, pe cât posibil, ale inamicului, pe frontul din sud-est. După intrarea în război a regelui Ferdinand, el avea să preia Biroul 2 românesc. Misiunea sa a rămas secretă atâta timp cât a fost necesar pentru a nu atrage atenţia Puterilor Centrale.

Preşedintele Consiliului, Brătianu, om de stat foarte secretos într-o ţară prea puţin discretă – iată încă o asemănare cu noi (Franța, n.r.) –, a apreciat competența sa excepțională şi caracterul său integru. I-a acordat o încredere pe care nu o avea în propriile sale servicii `secrete`, i-a înlesnit sarcina şi a făcut din el unul dintre puținii săi confidenți.

Căpitanul Cartier a devenit pentru mine un colaborator cu atât mai prețios cu cât nu mă puteam aștepta la același devotament din partea atașatului militar, numit împotriva voinţei mele şi foarte invidios pe creditul de care se bucura, pe bună dreptate, acest ofiţer (cu toate că-i era inferior în grad) pe lângă Legaţia Franţei şi pe lângă şeful guvernului român.

Un exemplu printre multe altele al anarhiei noastre naţionale (franceze, n.r.) care domnea chiar în armată, în ciuda războiului, care cerea mai mult ca oricând o unitate de direcție la toate eșaloanele”.

„Un cuib de spioni, mai mult sau mai puţin camuflat”

Tot căpitanul Cartier a fost implicat și într-o acțiune care a stopat un serviciu secret german să intercepteze convorbirile ambasadei Franței din România. Germanii cumpăraseră o clădire, în apropierea ambasadei Franței, unde au susținut că au instalat un serviciu pentru cumpărarea cerealelor româneşti. În realitate, au săpat din această clădire un tunel care urma să intercepteze firele telefonice ale ambasadei Franței din București.

Chestionat în această privință de contele de Saint-Aulaire, căpitanul Cartier i-a răspuns:

„Iată ce am descoperit, îmi spuse el, un tunel ce traversează strada şi care, până una alta, le-a permis să ajungă la firele telefonice ale centralei noastre şi să le lege cu ale lor, astfel încât să prindă toate comunicațiile noastre. Le-am deconectat imediat. Nu cred că au avut timp să facă ceva. Lucrările lor erau abia terminate când le-am început pe ale mele, care nu au durat decât două zile”.

În apropierea ambasadei Franței se afla și reședința primului ministru român, Ionel Brătianu. Așa că, ambasadorul francez a considerat că merită să îl avertizeze. Discuția cu Ionel Brătianu i-a provocat un șoc lui Saint-Aulaire.

„Vecinul meu, domnul Brătianu, – povestește Saint-Aulaire – când l-am informat despre această muncă de cârtiță, pentru cazul când acești cinstiți negustori de cereale ar întreprinde-o în direcția casei sale, mă întâmpină cu următoarele cuvinte:

`Ştiam că acest serviciu, ca toate serviciile germane, este un cuib de spioni, mai mult sau mai puţin camuflat. De altfel, degeaba s-au străduit, pentru că nu numai v-aţi deconectat centrala, ci pentru că acum au un mijloc gratuit de a se informa asupra corespondenței telefonice: directorul meu de la PTT este plătit de ei. Nemții știu că eu știu. Mie îmi pare bine, pentru că ei trag concluzia că nu au ne voie să se ferească de mine. Dar ei nu știu că eu sunt la curent chiar prin directorul meu, autorizat de mine să primească banii lor şi care-mi spune mai mult despre ei decât le spune lor despre mine sau despre secretele de stat`”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ambasadorul francez la București: „Rusia hărțuia România pentru a o face să intre în război, fără însă a-i acorda garanţiile cele mai indispensabile”

Dezvăluirile unui ambasador francez despre generalul Maurice Sarrail: „Problema este mai mult politică decât militară”

O situație bizară în care ajuns ambasadorul francez din România în 1916

O schimbare tensionată de ambasadori francezi la București