Interesanta analiză a unui general român: „Până acum, conjunctura n-a fost favorabilă pentru a ataca pe nemți. Dar azi este”

În vara anului 1916, atunci când Primul Război Mondial atinsese unul dintre momentele sale de maximă intensitate, România își păstra încă statutul de neutralitate. Cu privirea atent ațintită asupra marilor confruntări europene, elitele politice și militare încercau să evalueze direcția în care se îndrepta conflictul. În acest context, radiografia războiului realizată de generalul Constantin Christescu, cu doar câteva luni înainte de intrarea României în luptă, capătă o semnificație aparte.

Încă de la începutul Primului Război Mondial, marea majoritate a societății și a clasei politice românești a susținut intrarea României în război alături de Antanta (Franța, Marea Britanie, Imperiul Țarist) pentru eliberarea Transilvaniei de sub stăpânirea Austro-Ungariei. Însă, primul-ministru Ionel Brătianu negocia ca intrarea țării în război să se petreacă doar după ce interesele ei erau recunoscute de Antanta, iar cursul războiului să fie propice pentru o asemenea acțiune. Dar cum vedeau generalii români modul în care decurgea războiul?

• Anghel Saligny, inginerul care a testat cu preţul vieţii podul de la Cernavodă
• Documentul care a scandalizat Marea Britanie după cele două războaie mondiale

La începutul anului 1916, generalul Constantin Christescu era subșef al Marelui Stat Major al Armatei Române. Nu era deloc agreat de primul-ministru Ionel Brătianu din cauza faptului că, până la acel moment, Christescu considera, în analizele sale, faptul că războiul decurgea în favoarea Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman).

„Opinia generalului Christescu, una din luminile noastre strategice, a fost interesantă de constatat în evoluțiile ei. Christescu era subșeful Statului Major (pe care-l conducea, în absența unui șef) și adversarul cel mai ireductibil al generalului Iliescu, secretarul general al Ministerului de Război și omul de încredere al lui Ionel Brătianu, pentru nenorocirea țării.

Christescu trecuse până atunci de `bosofil`, fiindcă era convins de superioritatea militară a Germaniei și crezuse până la începutul anului 1916 în victoria nemților”, scria în memoriile sale Constantin Argetoianu.

Bătălia de la Verdun schimbă analiza generalului Christescu

Totuși, în vara anului 1916, analiza generalului Christescu se schimbase profund din cauza bătăliei de la Verdun. În fapt, analiza generalului Christescu se baza pe un grafic în care erau consemnate succesele sau insuccesele celor două părți combatante. În iulie 1916, Puterile Centrale erau pe o „pantă descendentă”

„Prieten bun cu familia noastră – preciza Constantin Argetoianu –, m-am dus la dânsul pentru o intervenție, nu mai îmi aduc aminte care, pe la începutul lui iulie (1916, n.r). Cu acest prilej, omul mi s-a destăinuit.

`Am fost învinuit – mi-a spus el – că sunt germanofil; în realitate, n-am fost nici germanofil, nici francofil, fiindcă nu fac nici un fel de politică. Sunt soldat, sunt ofițer de Stat Major și nu ies din atribuțiile mele. Cât timp mi-a părut că Puterile Centrale au o situație strategică mai bună, am spus-o. Acum socotesc că situația Puterilor Antantei e mai bună și o spun iarăși.

Succesul Centralilor a mers, crescând până la ofensiva împotriva Verdunului. Insuccesul de la Verdun a determinat o pantă descendentă. (…) Până acum, conjunctura n-a fost favorabilă pentru a ataca pe nemți. Dar azi este. N-am ezitat s-o afirm primului-ministru. Nu mi-a cerut părerea mea, dar am crezut de datoria mea să mă duc să i-o dau…`”.

Posibilitatea unui atac al Bulgariei, analizată de Christescu

O altă îngrijorarea a românilor în cazul intrării în război alături de Antanta a fost cauzată de posibilitatea unui atac întreprins de Bulgaria asupra capitalei României. Îngrijorarea și-a exprimat-o și Argetoianu în fața generalului Christescu.

„Am întrebat – precizează Argetoianu – pe generalul Christescu dacă în caz de începere a ostilităților, bulgarii n-ar putea încerca şi reuşi `un coup de main` asupra Bucureștilor, atât de apropiat de granița lor.

Christescu mi-a răspuns că ar putea desigur să încerce așa ceva, dar că nu ar reuși, fiindcă avem toate mijloacele ca să ne apărăm Capitala, dar că, în tot cazul, și pentru siguranța noastră, ar trebui să începem prin a lua Rusciukul. Corpul V de Armată ar putea fi însărcinat cu această misiune. Cucerirea Rusciukului ne-ar putea costa 15-20 000 de oameni, dar trebuie să ne asigurăm spatele, spre Dunăre”.

Pe de altă parte, Argetoianu l-a criticat pe generalul Christescu pentru faptul că nu se opunea curajos planurilor făcute de generalii apropiați de Ionel Brătianu, ci se ocupa doar de chichițe.

„Deși se arăta indiferent, se vedea că Christescu era adânc amărât împotriva guvernului, și îi critica fiecare gest după cum se poate vedea din următoarea destăinuire pe care mi-a făcut-o: Ministerul de Război a cerut mobilizarea a 16 contingente `sub pretext de manevre` şi a recomandat Statului Major ca aceste cuvinte `sub pretext de manevre` să figureze în toate ordinele şi circularele ce se vor trimite Corpurilor.

Christescu a socotit că cuvântul `pretext` mai putea merge într-o corespondență confidențială între Minister și Statul Major, dar nici într-un caz în ordine menite să ajungă până sub ochii ofițerilor subalterni și subofițerilor și a înlocuit formula Ministerului `sub pretext de manevre`, prin aceea de `în vederea manevrelor`.

Acesta era cusurul lui Christescu (…) incapabil de un act de curaj mai serios împotriva unui superior, își încorda puterile pentru un fleac și socotea drept ispravă marea un bobârnac de nimica toată”, mai preciza Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Constantin Argetoianu, despre Pacea de la București din 1913: „Ne jucasem de-a războiul dincolo de Dunăre, la Bucureşti ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”

Sfaturile lui Titu Maiorescu pentru tânărul politician Constantin Argetoianu

Bucureștiul, sub bombele zeppelinelor germane

Ședințele politice la sfârșitul secolului al XIX-lea: Bătăuși din periferia orașului apărau sala în eventualitatea unui atac al „cetățenilor indignați”