Test de cultură generală. De ce acidul din stomac nu dizolvă totul în jurul lui?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

De ce acidul din stomac nu dizolvă totul în jurul lui? Stomacul uman este un organ remarcabil, capabil să reziste la orice, de la băuturi energizante până la propriile sucuri gastrice extrem de acide, care au în mod normal un pH cuprins între 1,5 și 3,5. Dar dacă acidul gastric este atât de puternic încât poate dizolva carne, de ce stomacul nu se autodigeră?

De ce acidul din stomac nu dizolvă totul în jurul lui? Întrebarea îi intrigă pe cercetători de secole, încă din perioada în care oamenii de știință au început să studieze sucurile gastrice și au observat că acestea pot descompune țesuturi animale și chiar membrele unor broaște folosite în experimente. Iar modul în care au fost obținute aceste descoperiri este destul de tulburător.

• Două „super Pământuri” au orbitat cândva în apropierea lui Uranus și Neptun. Ce s-a întâmplat cu…
• Un telescop de buzunar cu raze X ar putea descifra chimia ascunsă a Lunii

Înainte ca digestia să fie studiată științific, exista o dispută între cercetători: unii credeau că stomacul digeră hrana mecanic, prin simpla amestecare și zdrobire a alimentelor, în timp ce alții susțineau că procesul este unul chimic. Răspunsul a venit în 1822, datorită unui accident dramatic petrecut în Canada.

Un tânăr comerciant de 18 ani, Alexis St. Martin, a fost împușcat accidental în stomac de un vânător, de la mică distanță. Rana i-a lăsat o deschidere permanentă în stomac. În timp ce majoritatea ar fi văzut doar o tragedie medicală, doctorul William Beaumont a considerat că are în față o oportunitate unică pentru studierea digestiei.

Cum funcționează digestia?

Beaumont i-a salvat viața lui St. Martin și l-a convins să rămână în apropiere pentru o serie de experimente neobișnuite și deloc plăcute. De-a lungul anilor, medicul introducea bucăți de carne legate cu sfoară direct în stomacul pacientului prin orificiul rămas în abdomen și le scotea după anumite intervale pentru a observa cât de mult erau digerate. Uneori, Beaumont chiar gusta lichidul gastric pentru a verifica nivelul acidității, relatează IFL Science.

Aceste experimente au demonstrat că digestia este în principal un proces chimic, ajutat de mișcările stomacului care amestecă alimentele. După ce mâncarea este mestecată și înghițită, sucurile gastrice extrem de acide încep să o descompună.

Chirurgul Lester Reynolds Dragstedt explica într-o lucrare publicată în 1961 că „sucul gastric pur, secretat de glandele stomacului și neamestecat cu hrană sau salivă, este un lichid extrem de coroziv”. Potrivit acestuia, acidul gastric poate distruge aproape orice țesut viu, inclusiv mucoasa stomacului și a intestinelor.

Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au efectuat numeroase experimente de-a lungul timpului. Dragstedt, de exemplu, a folosit sucuri gastrice colectate din așa-numitele „pungi Pavlov” și a introdus membre de broască vie în acidul gastric pentru a observa efectele. Picioarele broaștelor erau literalmente dizolvate de amestecul de acid clorhidric și pepsină, acidul fiind considerat componenta principală responsabilă pentru distrugerea țesuturilor.

De ce acidul din stomac nu dizolvă totul în jurul lui? Adevărul este că, uneori, o face!

Așadar, dacă acidul gastric este atât de agresiv, de ce stomacul nu se autodistruge?

Răspunsul simplu este că uneori chiar se întâmplă. În anumite condiții, acidul gastric poate provoca ulcere și poate deteriora grav mucoasa stomacului. În mod normal însă, pereții stomacului sunt protejați foarte eficient.

Cheia acestui mecanism este mucoasa gastrică. Celulele care căptușesc interiorul stomacului secretă permanent un mucus gros, alcalin, bogat în bicarbonat, care neutralizează acidul și creează o barieră protectoare între pereții stomacului și sucurile digestive. Acest strat este reînnoit continuu pentru a menține protecția.

În plus, acidul gastric este diluat de alimentele și lichidele aflate în stomac. Organismul reglează atent secreția acidului, producând cantități mari atunci când există hrană de digerat și reducând secreția înainte ca aciditatea să devină suficient de puternică pentru a afecta mucoasa.

Totuși, atunci când acest echilibru este perturbat, de exemplu prin stres, anumite medicamente, infecții sau secreție excesivă de acid, stratul protector poate fi afectat, iar acidul începe să atace chiar pereții stomacului, ducând la apariția ulcerelor.

Pe scurt, corpul nostru are propriul sistem de protecție împotriva autodigestiei. Dar atunci când acest mecanism cedează, stomacul începe, într-adevăr, să se digere singur.

Vă recomandăm să citiți și:

Un ou pe zi ne ferește de Alzheimer, sugerează un studiu

Ce s-a întâmplat în creierul oamenilor după ce cercetătorii le-au „dat aripi” în Realitatea Virtuală?

Oamenii dintr-un anumit loc din lume au dezvoltat o superputere digestivă ciudată

Legătura dintre avuție și sănătate: ratele obezității stagnează în țările bogate, dar cresc în țările în curs de dezvoltare