Nici cercetătorii nu știu cine a creat aceste arme letale de vânat mamuți. Timp de decenii, arheologii au considerat că membrii culturii Clovis, prima mare cultură răspândită în America de Nord, vânau mamuți și alte animale uriașe folosind atlatlul, un dispozitiv care mărea forța și distanța de aruncare a sulițelor. Un nou studiu sugerează însă că această armă nici măcar nu exista în Americi în perioada în care trăiau oamenii Clovis.
Nici cercetătorii nu știu cine a creat aceste arme letale de vânat mamuți. Cultura Clovis a ocupat America de Nord între cu aproximativ 13.340 și 12.710 ani în urmă și este asociată cu vânarea de animale de mari dimensiuni. Atlatlul este un băț prevăzut cu un cârlig la un capăt, folosit pentru a lansa proiectile cu viteză mare și la distanțe considerabile.
Se credea că această armă le permitea vânătorilor să ucidă prada fără a se apropia prea mult de ea, reducând riscul de a fi răniți. De asemenea, dispozitivul le oferea și persoanelor mai puțin puternice posibilitatea de a vâna la fel de eficient ca cei mai robuști membri ai grupului.
Problema este că niciun atlatl nu a fost descoperit în siturile Clovis. Mai mult, cele mai vechi exemplare cunoscute din Americi au o vechime cuprinsă între 9.300 și 6.100 de ani.
Folosind modele statistice, cercetătorii au estimat că atlatlul a apărut în America de Nord în urmă cu aproximativ 9.996 de ani, adică la circa 4.000 de ani după dispariția culturii Clovis.
„Pe lângă faptul că nu am găsit niciodată un atlatl într-un sit Clovis, rezultatele noastre statistice indică un decalaj de aproximativ 4.000 de ani între dispariția acestei culturi și apariția estimată a armei. Diferența este uriașă”, a declarat profesorul Metin Eren, de la Universitatea Kent State (SUA).
Descoperirea schimbă perspectiva asupra tehnicilor de vânătoare folosite de oamenii Clovis. Dacă nu utilizau atlatluri, este posibil să fi vânat cu sulițe aruncate manual sau cu sulițe de împungere, ceea ce îi obliga să se apropie mult mai mult de animale periculoase, crescând riscul de accidente. În schimb, aceste arme produceau un impact mai puternic decât proiectilele lansate cu ajutorul atlatlului, scrie IFL Science.
Totuși, cercetătorii recunosc că încă nu știu ce arme folosea cu adevărat cultura Clovis. „Adevărul este că nu avem nicio idee clară despre ce utilizau”, a spus Eren.
Studiul evidențiază și un fenomen numit evoluție convergentă a tehnologiei, prin care populații umane fără legături între ele ajung să inventeze independent aceleași unelte. Atlatlul era deja cunoscut în Eurasia paleolitică, însă apariția sa mult mai târzie în Americi indică faptul că nu a fost adus de primii oameni care au ajuns pe continent, ci a fost inventat separat.
„Evoluția convergentă este foarte frecventă atât în natură, cât și în dezvoltarea culturilor umane. Grupuri de vânători-culegători aflate pe continente diferite se confruntă cu probleme similare și găsesc soluții asemănătoare. Din acest punct de vedere, este fascinant să credem că atlatlul din America de Nord a fost o invenție complet independentă”, a concluzionat Eren.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Test de cultură generală. Cine a inventat cărțile de joc?
De ce dinozaurii carnivori aveau brațe minuscule?
Neobișnuit: într-un oraș de acum 4.000 de ani inegalitatea scădea pe măsură ce acesta se dezvolta