De ce nu este bine să-ţi forţezi copilul să îşi ceară scuze?

Noul studiu a încercat să determine dacă copiii pot face deosebire între dorinţa de a-şi exprima regretul sau constrângerea de a face acest lucru. Conform Curiosity, rezultatele sugerează că explorarea modalităţilor prin care copilul tău poate învăţa să aibă empatie pentru victime şi astfel să prezinte scuze mai sincere este mai constructivă decât impunerea unor scuze nedorite.

„Trebuie să ne asigurăm că cei micii înţeleg de ce cealaltă persoană nu se simte bine şi să ne asigurăm că este pregătit să-şi ceară scuze. Apoi trebuie să le spunem să facă acest lucru”, a declarat autorul studiului Craig Smith, principalul cercetător al Universităţii din Michigan.

• Când au început oamenii să mănânce carne pentru prima oară?
• De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?

Smith şi colegii săi au analizat perspectivele pe care le au copiii cu vârste cuprinse între 4-9 ani în cadrul a trei tipuri de scenarii: scuze neasistate, scuze asistate, dar realizate voluntar şi scuze impuse.

Ei au descoperit că subiecţii au aceeaşi părere despre scuzele realizate de bună voie fie că erau asistate sau nu de adulţi. Pe de altă parte, scuzele impuse nu au fost considerate eficiente mai ales în cazul copiilor între 7 şi 9 ani. De asemenea, copii de toate vârstele au afirmat că victimele se simt mai bine după ce primesc scuze sincere, în timp ce scuzele forţate făceau persoana afectată să se simtă mai rău.

Conform specialiştilor, pentru a-i asista pe copii să-şi ceară scuze sincer ar trebui să aşteptăm ca aceştia să se calmeze. „Apoi trebuie să-i ajutăm să înţeleagă cum se simte cealaltă persoană şi de ce”, a declarat Smith.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cercetătorii au descoperit de ce ne simţim mai bine când refuzăm să ne cerem scuze

Sunt oamenii fără copii mai fericiţi?

După 70 de ani, Norvegia îşi cere scuze. Norvegiencele ce au avut relaţii cu naziştii au fost tunse cu forţa, târâte în stradă şi alungate din ţară

Povestea lui Alex, papagalul cu mintea unui copil de 5 ani