De ce oamenii sunt religioşi, conform psihologiei?

Doar 16% dintre oamenii din întreaga lume nu sunt religioşi, dar acest lucru tot echivalează cu aproximativ 1,2 miliarde de indivizi care găsesc dificilă reconcilierea ideilor religioase cu ceea ce văd în lume, scrie Independent.

De ce oamenii cred într-un zeu sau în altceva a fost o întrebare care a fost pusă de mulţi gânditori. Spre exemplu, Sigmund Freud zicea că Dumnezeu este o iluzie iar credincioşii doreau să se întoarcă la nevoile de siguranţă şi iertare din copilărie.

• Ce înseamnă, mai exact, să fii om?

O explicaţie psihologică mai recentă este aceea că evoluţia noastră a creat „o gaură în formă de Dumnezeu” sau ne-a dat metaforicul „motor dumnezeiesc” care ne împinge să credem într-o divinitate.

În esenţă, această ipoteză susţine că religia este un produs secundar al unui număr de adaptări sociale şi cognitive care au fost foarte importante în dezvoltarea umană.

Suntem fiinţe sociale care interacţionează, comunică şi cooperează cu alţii. Astfel, formăm inevitabil legături cu alte persoane, unele mai strânse decât altele.

Psihologul britanic John Bowbly a demonstrat această influenţă a ataşamentelor în cadrul dezvoltării emoţionale şi sociale a copiilor, arătând modul în care aceştia pot suferi atunci când sunt ameninţaţi cu violenţa sau izolarea. Continuăm să ne bazăm pe acestea mai târziu în viaţă, atunci când ne îndrăgostim sau ne împrietenim şi chiar putem forma ataşamente puternice cu animalele non-umane şi cu obiecte fără viaţă. Este uşor de înţeles de ce aceste ataşamente puternice se pot transfera zeităţilor şi mesajelor acestora.

Mai multe adaptări cheie stau la baza naşterii religiei

Relaţiile noastre sociale depind de capacitatea de a prezice modul în care alţii se vor comporta într-o situaţie dată. Dar lucrurile/animalele/persoanele de care ne ataşăm nu au nevoie să fie în faţa noastră pentru a le prezice acţiunile. Ne putem imagina ce vor face sau ce vor zice. Această abilitate, cunoscută ca decuplare cognitivă, provine din copilărie prin jocurile de roluri. Este un pas mic către a ne imagina mintea cuiva pe care cunoaştem la imaginarea unui zeu.

O altă adaptare cheie care poate sta la baza credinţei este capacitatea noastră de a antropomorfiza obiecte sau alte animale. Capacitatea de a atribui forme şi comportamente umane arată cum putem crea entităţi non-umane, dar care păstrează trăsături ale omului. Acest lucru se întâmplă deseori şi cu animalul de companie, făcând mai uşoară o legătură cu el.

De asemenea, comportamentul ritualic văzut în multe religii şi culte duce la dorinţa de a repeta experienţa. Acestea mai reprezintă şi acte ale interacţiunii sociale, care, aşa cum am menţionat anterior, stau la baza fiinţei umane.

De menţionat că ideile religioase nu pot fi puse în discuţie aici, iar studiul religiei nu poate fi redus doar la psihologie. Indiferent de credinţele fiecăruia, impactul religiei şi a gândirii de acest fel asupra evoluţiei şi naşterii civilizaţiei nu poate fi supraestimat.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Zece ritualuri religioase ŞOCANTE din istorie. Unele se mai practică şi astăzi

Arheologii spun că au descoperit locul unde a fost judecat Iisus

„Iisus nu a existat niciodată!” Pe ce se bazează cercetătorul care susţine acest lucru?

Religiile care nu iartă. Un ghid al „mâniei divine” (Infografic)