Pentru prima dată, cercetătorii au descoperit că anumite animale folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru a-și crea o hartă personalizată a locurilor preferate. Iar țestoasele marine dansează pentru a se orienta.
Se știa deja că unele specii migratoare, precum păsările, somonii, homarii și țestoasele marine, navighează ghidându-se după liniile câmpului magnetic care se întind între Polul Nord și Polul Sud.
Până acum, oamenii de știință credeau că aceste animale utilizau informațiile magnetice doar ca pe o busolă pentru a-și determina poziția. Însă noile cercetări sugerează că țestoasele pot, de asemenea, să creeze o hartă magnetică care marchează locuri esențiale, cum ar fi zonele de hrănire și de cuibărit. Asta ar însemna că animalele migratoare pot „învăța coordonatele magnetice ale destinației lor”, potrivit unui studiu publicat în revista Nature, condus de Kayla Goforth, de la Universitatea din Carolina de Nord (SUA).
Studiul oferă prima dovadă directă că un animal poate învăța și reține amprenta magnetică a unei regiuni geografice.
Modul exact prin care țestoasele reușesc să facă acest lucru rămâne un mister. Cercetătorii au descoperit însă că această abilitate de creare a hărților este separată de busola lor interioară, ceea ce sugerează că cele două forme de „magnetorecepție” funcționează diferit.
Pentru a testa această teorie, oamenii de știință au plasat mai multe țestoase tinere din specia Caretta caretta într-un bazin înconjurat de un câmp magnetic artificial, replicând diferite regiuni ale Oceanului Atlantic. Timp de două luni, câmpul magnetic din bazin a fost modificat zilnic între două locații, Coasta Americii de Nord și Golful Mexic.
Țestoasele însă primeau hrană doar atunci când se aflau într-un anumit „loc” magnetic.
Când anticipau momentul hrănirii, țestoasele începeau să se agite, să-și deschidă gurile și să se învârtă în cercuri în apă, un comportament pe care cercetătorii l-au numit „dansul țestoaselor”.
Țestoasele marine dansează cu cel mai mare entuziasm în locul unde știu că vor primi hrană, ceea ce reprezintă o dovadă clară că pot învăța și memora semnătura magnetică a unor regiuni specifice. Și mai surprinzător, patru luni mai târziu, când au fost reintroduse în bazin, țestoasele încă își aminteau unde trebuie să danseze pentru a primi mâncare. Nu se știe exact cum reușesc animalele să capteze aceste informații magnetice.
O teorie sugerează că percep câmpul magnetic printr-o reacție chimică influențată de molecule sensibile la lumină. Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au folosit unde radio pentru a perturba acest mecanism. Cu toate acestea, țestoasele au continuat să danseze exact unde trebuia, ceea ce înseamnă că această teorie nu explică abilitatea lor de a reține hărțile magnetice.
Însă într-un alt experiment, în care cercetătorii au testat busola internă a țestoaselor, rezultatele au fost diferite. Când bazinul a fost setat să imite condițiile magnetice din arhipelagul Capul Verde (situat în largul Africii de Vest), undele radio au reușit să perturbe orientarea țestoaselor, făcându-le să înoate haotic, în direcții aleatorii.
Astfel, cercetătorii au concluzionat că busola magnetică a țestoaselor funcționează printr-un mecanism chimic, în timp ce harta lor magnetică se bazează pe un alt tip de percepție încă necunoscut, scrie Science Alert.
Această ipoteză este susținută și de dovezi care sugerează că alte animale migratoare, cum ar fi păsările și amfibienii, ar putea avea doi receptori diferiți pentru câmpul magnetic.
Florile de nuc își schimbă sexul în fiecare sezon de 40 de milioane de ani încoace
Iată animalul care se poate împerechea de până la 19 ori pe zi
Iată animalul care își poate regenera penisul în doar 24 de ore