Scorțișoara este un condiment cald și dulce care a fascinat oamenii de foarte multe secole. Este derivată din coaja parfumată și uscată a unui copac tropical – deși nu toată scorțișoara este creată egal.
Scorțișoara adevărată provine de la o specie de copac numită Cinnamomum verum sau Cinnamomum zeylanicum. Originară din insula Sri Lanka din Asia de Sud, specia este un copac veșnic verde din familia laurului. Încă este denumită uneori scorțișoară de Ceylon, deoarece acesta a fost numele Sri Lankăi în timpul stăpânirii coloniale britanice și până în 1972.
Specia a fost introdusă de atunci și în alte părți din Asia de Sud și Asia de Sud-Est, precum și în părți din America de Sud, unde clima este la fel de blândă și potrivită pentru ca arborele să prospere, scrie IFLScience.
Pentru a produce condimentul, cultivatorii taie copacii de doi până la cinci ani pentru a-i încuraja să se dezvolte ca un tufiș. Noii lăstari sunt apoi recoltați și li se îndepărtează coaja exterioară. Coaja interioară este șlefuită, întinsă, stratificată și rulată manual în suluri, care sunt în cele din urmă tăiate și uscate.
Odată suficient de uscate și crocante, sulurile de scorțișoară sunt clasificate cu atenție în funcție de grosimea și calitatea lor. Cele mai prețuite suluri, cunoscute sub numele de Alba, sunt extrem de subțiri și necesită mult mai mult timp pentru a fi produse decât gradele inferioare, care sunt adesea transformate în scorțișoară măcinată.
Venerată pentru aroma sa subtilă și delicată, scorțișoara a avut mult timp un preț ridicat. A ajuns pentru prima dată în Europa din Asia de-a lungul Drumului Mătăsii și se putea vinde la un preț de peste 100 de ori costul său inițial.
Ca orice produs cu o valoare ridicată, comercianții iscusiți au găsit alternative mai ieftine. Scorțișoara Cassia, numită și scorțișoară chinezească sau scorțișoară falsă, este un condiment obținut și din coaja unui copac din aceeași familie, numit C. cassia. În plus, există specii similare precum C. burmanni (scorțișoara indoneziană) și C. loureiroi (scorțișoara Saigon).
Toate aceste alternative au o aromă foarte asemănătoare cu scorțișoara C. verum autentică, deși au un profil de aromă ușor diferit. Cel mai notabil, mirosul nu este la fel de subtil sau blând ca scorțișoara adevărată, ci mai intens.
Cinimaldehida este compusul cheie responsabil pentru aroma sa liniștitoare. Unii cercetători au susținut că substanța chimică are „o mare valoare medicinală”, vizând o gamă largă de boli, de la inflamații la infecții bacteriene și cancer.
Cu toate acestea, dovezile actuale sunt neconcludente și sunt necesare studii suplimentare pentru a susține orice afirmație medicinală.
Acestea fiind spuse, scorțișoara a fost folosită ca medicament într-o varietate de culturi de-a lungul istoriei. A fost folosită ca agent de îmbălsămare de către egiptenii antici, în timp ce romanii o foloseau în principal ca medicament.
De asemenea, a ocupat un loc proeminent în medicina tradițională chineză și ayurvedică, unde se credea că ajută la digestie, îmbunătățește circulația și ajută la prevenirea infecțiilor.
Scorțișoara, ingredientul-minune cu beneficii pentru memorie și învățare
Test de cultură generală. Care este diferența dintre ierburi și condimente?
Cum ne protejează scorţişoara de maladia Alzheimer?
Busuioc cu arome şi gust de lămâie sau scorţişoară, vândut de USAMV Cluj