A long time ago, in a galaxy far, far away

Sunt asteptat de Consiliul Jedi, format din Maestrii Lucian Vasilescu, Ioan Es. Pop, Dan-Silviu Boerescu si Radu Leonte. Primii trei sunt experti in diver­sele forme ale Fortei, adevarati artisti ai Luminii, in vreme ce ultimul este neintrecut in tehnicile Quark si Adobe. Mi se transmite Codul (“In Forta, sa te exprimi corect, concis si explicit!”), sunt supus unor teste, apoi sunt ridicat la gradul de Padawan (ucenic) si mi se da prima sabie laser. Ordinul Descopera tocmai a luat fiinta. Imediat dupa ceremonie, port o discutie particulara cu Maestrul Ioan Es. Imi exprim nesiguranta si temerile, dar Maestrul – pe un ton calm, bland – imi spune ca, adesea, in crucea noptii, este ispitit de partea intune­cata a Fortei. Insa, mereu, revine la Lumina. Aveam si eu sa cunosc, de multe ori, tentatia Sith – calea usoara, minciuna, mania, ura, delasarea, compro­mi­sul. Nu exista o reteta universal-valabila de a alunga intunericul. Cu ceva ani in urma, am avut o perioada cand veneram scrierile Maestrilor Mircea Eliade si Rudolf Steiner. Mi se parea ca, oriunde ma uit, vad porti (secrete, inaccesibile) spre alte lumi, ca tot Universul se misca circular, repetitiv – copie nefericita si stramba a lumii stravechi, in care zeii traiau printre oameni. Insa credeam ca, daca privesc atent, daca urmez o cale, daca duc un anumit fel de viata, voi ajunge sa descopar palantirul (globul de cristal al vrajitoarelor) in care sa zaresc Edenul.

Nu am gasit nimic din ceea ce cautam. Fiecare are calea sa de a rezista, de a merge mai departe. Am invatat, asadar, sa ma impac cu lumea in care traiesc. Sau sa simulez adaptarea, cum ar spune Maestrii. Eram, impreuna cu o fata, pe varful de piatra al Muntelui, dupa un drum istovitor de cinci ore. Doriseram sa ajungem acolo intrucat se spunea ca Muntele este sacru si ca din varf, in zilele senine, se vede intreg Pamantul, pana la Mare. Pe parcursul catararii, cerul fusese senin, de un albastru imperial, insa fix in momentul in care am cucerit varful, am fost inconjurati, de niciunde, de o negura pacloasa, o ceata densa si intunecata, care ne-a obligat sa ne tinem de mana pentru a nu ne pierde unul de celalalt. Sedeam, asadar, pe varf, in pozitia Lotusului – Universul si formele Fetei pareau obscure, diluate, false. Nu mai stiam cine sunt si nici ce caut acolo. Nu am reusit sa vedem acea priveliste magica, pentru ca, in singurul moment in care Soarele a strapuns ceata si cerul s-a inseninat, noi ne sarutam. Apoi a venit noaptea. Am coborat cu greu de pe varf, insa am fost acompaniati de cea mai frumosa Luna si de cele mai numeroase stele pe care mi-a fost dat sa le vad vreodata. Acest numar al revistei a aparut pe 1 aprilie 2005. Ordinul Descopera s-a manifestat pentru prima data in mod public pe 4 aprilie, acum doi ani. Scopul nostru nu a fost sa va dezvaluim terapii de grup – cum spuneam, solutiile sunt individuale –, ci sa va aratam ca aceste solutii se pot gasi in lumea in care traim. Iar asta nu e o pacaleala. Spre deosebire de acest editorial. May the Force be with you!

• In asteptarea anului negru
• Armele secrete ale lui Hitler

Marc Ulieriu, Jedi Knight