Prima pagină Stiinta

De ce răcim tocmai în concediu: probleme care ne pot strica vacanţa şi sfaturi utile din partea experţilor

Mihaela Stănescu 06.12.2014 | ● Vizualizări: 915
Aproximativ o persoană din 30 se îmbolnăveşte de ceva de îndată ce încetează să muncească şi încearcă să se relaxeze, au descoperit oamenii de ştiinţă.     (Foto: Shutterstock.com) + zoom
Galerie foto (7)

Li s-a întâmplat multora dintre noi: după un an în care am dus-o satisfăcător cu sănătatea şi ne-am văzut de treburi în ciuda oboselii şi a stresului, vine concediul şi pac! ne loveşte o boală. O viroză cu febră, un „deranjament de burtă”, o durere de dinţi, o stare de slăbiciune şi somnolenţă cum n-am avut nici pe vremea când ne copleşeau problemele de la serviciu… Ce se întâmplă? Tocmai când credeam că, relaxaţi, cu mai puţine treburi de făcut şi mai mult timp la dispoziţie pentru odihnă, o să ne simţim mai bine ca oricând, corpul nostru ne joacă festa: ne îmbolnăvim de ceva care, fără a fi neapărat foarte grav, e în orice caz foarte neplăcut şi ne transformă vacanţa de vis într-una de coşmar. De ce se petrec în concediu asemenea schimbări subite în starea noastră de sănătate? Iată câteva dintre problemele cele mai comune care pot să apară; explicaţiile experţilor ne vor ajuta să înţelegem ce ni se întâmplă şi, de la caz la caz, să luăm deciziile cele mai potrivite pentru a evita, pe cât posibil, neplăcerile.

De ce răcim în vacanţă? 

Se întâmplă adesea: n-am fost bolnavi tot anul, dar, în a treia sau a patra zi de concediu, ajunşi în staţiunea în care am visat tot anul să ajungem, ne trezim de dimineaţă cu nasul înfundat, cu dureri în gât, eventual şi cu ceva febră, ca să fie mai dramatic tabloul. Adio zi de plajă sau excursie! Zăcem în pat, chinuiţi de tot felul de simptome neplăcute, iar dezamăgirea face şi mai amară situaţia.

De ce păţim aşa? La drept vorbind, nu se ştie prea clar. Aproximativ o persoană din 30 se îmbolnăveşte de ceva de îndată ce încetează să muncească şi încearcă să se relaxeze, au descoperit cercetătorii olandezi; într-un articol apărut recent, fenomenul este denumit „leisure sickness” -  un fel de „boală a timpului liber”, cum s-ar zice.



Una dintre teoriile privind apariţia acestui fenomen, arată articolul citat, explică lucrurile cam aşa: în timp ce muncim, corpul nostru produce constant hormoni de stres, precum adrenalina, care ne-ar ajuta să ţinem la distanţă infecţiile, menţinând sistemul imunitar „în priză”, sprijinind astfel strădania organismului de a face faţă cerinţelor energetice ale muncii, ajutându-l să-şi păstreze capacitatea de efort. Dar, când cantitatea de muncă şi intensitatea stresului scad şi ne mai relaxăm, s-ar părea că sistemul imunitar se relaxează şi el, iar organismul cedează sub năvala germenilor infecţioşi.

O altă cauză (alternativă sau complementară, nu se ştie) ar putea fi faptul că, plecând în vacanţă, călătorim adesea în condiţii care favorizează transmiterea infecţiilor. Cel mai adesea, e vorba pur şi simplu de aglomeraţia, de vecinătatea strânsă – chiar dacă temporară – cu (multe) alte persoane. Conform unui studiu publicat în  Journal of Environmental  Health Research, probabilitatea ca o „răceală” (o viroză banală a căilor respiratorii superioare) să se transmită de la o persoană la alta este de 100 de ori mai mare la bordul unui avion decât la sol, în viaţa de zi cu zi.

 

Au, măseaua!

Aţi auzit de asemenea cazuri? Oameni care n-au avut nicio problemă cu dinţii în lunile premergătoare plecării se trezesc deodată, în timpul unui zbor cu avionul, că îi doare un dinte (sau mai mulţi). Când ţi se întâmplă aşa ceva, nu poţi să nu blestemi ghinionul. Totuşi, lămureşte Luke Cascarini, chirurg stomatolog la BMI The Sloane Hospital, nu e vorba despre un nenoroc inexplicabil. Călătoriile cu avionul – ca şi, uneori, ascensiunile montane sau excursiile la schi – pot declanşa apariţia durerilor de dinţi. Cauza o constituie felul în care bulele de aer existente în dinţi reacţionează la schimbările de presiune. În unele porţiuni fisurate sau cariate ale unui dinte, ca şi în „plombe”, pot exista bule de gaz captive, a căror presiune este diferită de cea din cabina avionului, ceea ce face ca ele să apese asupra unor terminaţii nervoase sensibile, provocând durere. (Şi aşa călătoriile cu avionul nu sunt prea plăcute… asta mai lipsea!)

Bulele de aer existente în dinţi reacţionează la schimbările de presiune din cursul călătoriei cu avionul sau al ascensiunilor şi provoacă dureri.    (Foto: Shutterstock.com)

Din păcate, spune specialistul, nu prea avem cum să aflăm dacă avem asemenea probleme până când nu zburăm cu avionul. Ca o măsură elementară de siguranţă, e bine să ne facem un control stomatologic înainte de plecare, ca să aflăm dacă nu cumva avem nişte carii ce ar trebui plombate.

Durerea de dinţi apărută în avion ar trebui să treacă în câteva ore după aterizare; dacă persistă, e cazul să mergeţi la un cabinet stomatologic de urgenţă, ne sfătuieşte specialistul.

 

Probleme cu stomacul?

De cele mai multe ori, prin „probleme cu stomacul” înţelegem de fapt nişte tulburări digestive care au legătură mai curând cu intestinul; dar să nu ne pierdem în detalii. 

Fapt este că mulţi călători au parte, în concediu, de… să zicem, nişte probleme cu  evacuarea, ce pot îmbrăca două aspecte diametral opuse:

  • Constipaţie: nu numai schimbarea obiceiurilor alimentare şi faptul că nu eşti în baia ta de-acasă pot duce la această problemă, ci şi călătoriile lungi cu avionul, după cum explică dr. Charles Murray, gastroenterolog la The Royal Free Hospital, Marea Britanie. Acestea încetinesc viteza cu care hrana înaintează prin intestin, uneori adăugându-se şi o uşoară deshidratare a organismului, produsă de aerul uscat din cabină. Aceşti factori pot favoriza apariţia constipaţiei. 
  • Diareea este mai periculoasă, deoarece poate duce la deshidratare severă şi pierderea de săruri din organism, cu impact puternic asupra stării de sănătate. De fapt, apariţia „deranjamentelor de burtă” (admirabilă expresie eufemistică românească pentru diaree) este aşa de frecventă la persoanele care călătoresc, încât tulburarea a primit un nume specific: diareea turistului (sau a călătorului). Cifre publicate în  2006 de Centers for Disease Control and Prevention (CDC), din SUA, arătau că, anual, aproximativ 10 milioane de persoane au această problemă: tulburarea se manifestă, pe lângă diaree, prin greţuri, lipsa poftei de mâncare, balonare, crampe abdominale. E destul ca să strice vacanţa oricui, dar, din fericire, în majoritatea cazurilor, spun medicii, lucrurile se repară de la sine, în 3-5 zile. Dacă simptomele persistă mai multe zile sau dacă starea bolnavului se tot agravează şi apar simptome mai urâte, precum prezenţa de mucus sau sânge în scaune, atunci trebuie să recurgem la  ajutor medical de urgenţă, căci poate fi vorba de ceva mai grav decât diareea turistului – de exemplu, holeră. 

Diareea turistului e produsă, în majoritatea cazurilor, de bacterii (cel mai frecvent tulpini enteropatogene de Escherichia coli), mai rar de virusuri şi paraziţi microscopici. 

Mulţi turişti suferă, în concediu, de probleme digestive acute.    (Foto: Shutterstock.com)

Există unele destinaţii „cu risc crescut” din acest punct de vedere: e mai probabil ca această tulburare să apară în timpul unor călătorii în ţări în curs de dezvoltare, unde există probleme legate de calitatea apei de băut, în cazul în care călătorii consumă asemenea apă, ori gheaţă făcută din ea, ori legume şi fructe spălate cu ea. Faptul că turiştii se îmbolnăvesc după ce consumă apă sau alimente care localnicilor nu le fac niciun rău se explică prin faptul că primii nu au imunitate faţă de respectivele tulpini de microorganisme patogene, imunitate pe care localnicii şi-au dezvoltat-o în timp, datorită expunerii repetate la patogenii cu pricina. 

Însă diareea turistului poate apărea şi în cele mai dezvoltate ţări ale lumii, când, de pildă, excursionişti neglijenţi beau apă direct din pâraiele întâlnite în cale ori renunţă să mai spele vasele de pe o zi pe alta, din motive de genul „să ne simplificăm viaţa, că doar suntem la cort!”

Pentru că vine sezonul vacanţelor şi urmează un val de plecări spre destinaţii exotice, inclusiv dintre cele cu risc crescut, iată recomandările specialiştilor din cadrul Centers for Disease Control and Prevention pentru a reduce riscul de a ne alege cu o „diaree a turistului” care să ne strice concediul:

  • evitaţi să consumaţi mâncăruri sau băuturi cumpărate de la vânzători stradali sau localuri în care vi se pare că nivelul de igienă nu e cel care ar trebui să fie. (Multe emisiuni actuale promovează consumul de „mâncare stradală” ca fiind o modalitate de a cunoaşte nemijlocit cultura culinară a unei ţări – cu alte cuvinte, o experienţă culturală plină de sens. Fără a renunţa complet la acest mod de cunoaştere a ţării pe care o vizitaţi, fiţi totuşi atenţi la condiţiile în care e pregătită, păstrată şi servită mâncarea, ca să nu vă pară rău mai târziu. Să zaci o săptămână în camera de hotel, ridicându-te din pat doar ca să ajungi cât mai repede la baie - e şi asta o experienţă, dar nu cred că şi-o doreşte cineva.)
  • evitaţi să consumaţi carne, peşte sau fructe de mare crude sau insuficient gătite.
  • evitaţi fructele crude (banane, avocado, portocale etc., cu excepţia cazului în care le curăţaţi de coajă chiar voi.
  • apa de la robinet, gheaţa, laptele şi produsele lactate nepasteurizate sunt asociate cu un risc crescut de a contracta diareea turistului. În zonele cu risc crescut, optaţi pentru băuturile îmbuteliate, ceai sau cafea fierbinţi, apă fiartă sau dezinfectată chimic.

Mai nou, ni se promite şi un vaccin care ar putea, în curând, să ne scape de ameninţarea acestei tulburări. Iar pentru  cei interesaţi de soluţii tehnologice moderne, CDC a lansat şi o aplicaţie, numită Can I Eat This?, care, prin intermediul câtorva întrebări, ţinând seama de ţara în care are loc călătoria, îi ajută pe turişti să decidă dacă să consume o anume băutură ori aliment sau dacă e mai bine să se abţină, pentru a nu risca să-şi compromită vacanţa.

 

Şi abia îmi trecuse alergia…

În zona noastră geografică, sezonul polenului (şi al alergiilor la polen) e cam pe terminate, dar la alte latitudini situaţia ar putea fi totul alta, chiar dacă rămânem în Europa.

Dacă suferiţi de alergii de felul „febrei fânului”, ţineţi seama de sezonului polenului în zona în care călătoriţi.     (Foto: Shutterstock.com)

Dr. Jean Emberlin, consultant ştiinţific în cadrul organizaţiei Allergy UK,  citată în articolul deja menţionat din  Daily Mail, explică: „În cazul în care călătoriţi spre sud, spre regiunea mediteraneană, acolo sezonul polenului se încheie mai devreme, deci s-a cam terminat; de aceea, s-ar putea ca simptomele alergiei sezoniere de care suferiţi să se atenueze. Dar, dacă mergeţi spre nord, spre Scandinavia, acolo sezonul polenului de graminee ar putea să ţină până în iulie. Luaţi-vă aceleaşi măsuri de precauţie pe care le luaţi şi acasă – spray nazal, ochelari de soare – pentru că nu ştiţi când aţi putea fi expuşi la polen.”

 

Căldura asta ne omoară

Vremea foarte caldă poate fi periculoasă pentru persoanele care suferă de anumite boli cronice. Chiar dacă acasă afecţiunile respective sunt ţinute sub control, în călătorie situaţia se poate înrăutăţi.

Astfel, persoanele cu diabet insulino-dependent au, pe vreme caldă, un risc crescut de hipoglicemie (scăderea nivelului de glucoză în sânge), manifestată prin diferite simptome, printre care, frecvent, nervozitate, stare de rău, ameţeli, leşin. Se crede că această situaţie s-ar datora vasodilataţiei (lărgirea diametrului vaselor de sânge) care apare din cauza căldurii, fiind unul dintre mecanismele prin care corpul încearcă să se răcorească.

Specialiştii din cadrul organizaţiei Diabetes UK recomandă ca, atunci când temperatura depăşeşte 25 de grade Celsius, diabeticii să îşi controleze mai frecvent glicemia, pentru a observa din timp eventualele tendinţe de scădere a acesteia.

Atenţie la caniculă şi la expunerea la soare - pot apărea dureri de cap şi alte efecte neplăcute.     (Foto: Shutterstock.com)

Căldura poate duce, de asemenea, la apariţia migrenelor, posibil datorită perturbării funcţiei hipotalamusului, o regiune a creierului care îndeplineşte funcţia de „termostat”.

 

Rău de maşină

Sau rău de mare, sau rău de avion… mulţi oameni au câte o asemenea problemă din categoria „rău de mişcare”. Soluţia-cheie este prevenirea apariţiei lui, pe cât posibil. Pe lângă soluţia medicamentelor, iată două recomandări ale specialiştilor:

  • dacă puteţi, staţi în partea cea mai stabilă a mijlocului de transport cu care călătoriţi: în avion - în dreptul aripii; pe o ambarcaţiune – în partea centrală; în maşină – pe scaunul din faţă. 
  • poate fi de ajutor să ţineţi ochii închişi cât de mult puteţi, deoarece răul de mişcare este adesea cauzat de neconcordanţa dintre informaţia vizuală şi cea primită de la receptorii de echilibru din urechea internă, dintre ceea ce văd ochii şi ceea ce percepe aparatul vestibular. 

 

Simţi că ai dormi întruna?

Mulţi resimt, în timpul concediului, o somnolenţă mai accentuată şi ar vrea să tot doarmă. O ştiu toţi părinţii care merg la mare cu copiii, iar aceştia trag de ei de la ora opt să meargă pe plajă, în vreme ce adulţii, săracii, ar mai lungi un pic somnul de dimineaţă. (Iar după-amiaza, scena se repetă: oamenii mari tânjesc după o siestă, în vreme ce copiii sunt plini de energie şi nu înţeleg de ce vor părinţii să doarmă atâta.)

La drept vorbind, în cele mai multe cazuri, explicaţia e una foarte simplă: vrem să dormim mai mult în concediu pentru că, în restul anului, dormim mai puţin decât ar trebui şi suferim de o lipsă cronică de odihnă, explică prof. Russell Foster, director of the Sleep and Circadian Neuroscience Institute, din cadrul Oxford University.

La aceasta se adaugă căldura, mesele mai îmbelşugate şi mai tihnite, consumul de alcool, toate contribuind la această stare. 

Mulţi dintre noi dorm insuficient în cea mai mare parte a anului, iar în concediu încearcă să „recupereze”.    (Foto: Shutterstock.com)

De fapt, nu e neapărat un lucru rău; organismul nu face decât să ceară ce i se cuvine – să ne plătim „datoria” de somn acumulată de-a lungul anului. Ar fi sănătos să reuşim să dormim ceva mai mult şi mai bine în concediu, iar un sejur la mare ne-ar putea fi de folos: aerul marin, spun specialiştii, este încărcat cu ioni negativi de hidrogen, care ne îmbunătăţesc capacitatea de a absorbi oxigen şi măresc nivelul de serotonină, zisă „hormonul stării de bine”. Acesta ne-ar putea ajuta să ne relaxăm şi să dormim mai bine.

Faptul că în concediu pot să apară probleme de sănătate cu care nu ne confruntăm de obicei n-ar trebui să ne facă, totuşi, să pierdem din vedere imensele avantaje ale desprinderii, timp de câteva zile, de slujbă şi de presiunile ei.  Destinderea, un spor de odihnă, impresiile noi, mai mult timp petrecut cu familia şi prietenii alcătuiesc un cocteil terapeutic minunat şi pot face minuni pentru sănătatea noastră: ne încarcă bateriile şi atenuează efectele stresului, ajutându-ne să mergem mai departe. Cu un pic de atenţie la situaţiile noi care ne-ar putea, eventual, afecta starea de bine, cu un pic de grijă pentru organismul nostru muncit din greu de-a lungul anului, concediul poate fi într-adevăr salutar. Vacanţă plăcută, tuturor!

Cu un minim de precauţii, concediul se poate dovedi o perioadă foarte relaxantă.    (Foto: Shutterstock.com)