NASA confirmă prezența apei pe Lună, în regiunile luminate de Soare

NASA a anunțat că a reușit să confirme, în premieră, prezența apei pe o suprafață luminată de Soare pe Lună.

„Este palpitant pentru că ne așteptam ca orice apă prezentă pe o suprafață luminată de Soare nu ar putea supraviețui unei zile lunare”, a anunțat NASA, într-o conferință de presă susținută luni, 26 octombrie. Astfel, descoperirea sugerează că apa ar putea fi răspândită pe suprafața lunară, nu limitată doar în regiunile reci și umbrite.

• Astronomii au rezolvat un mister al uneia dintre cele mai ciudate stele de pe cer
• Stresul influențează consumul de cannabis nu doar la oameni, ci și la șobolani

NASA a mai adăugat că nu știe dacă apa poate fi folosită drept resursă, însă descoperirea este crucială pentru planurile de explorare din programul Artemis.

Molecule de H2O, descoperite în Craterul Clavius

Noile rezultate au fost obținute cu ajutorul Observatorului Stratosferic pentru Astronomie în Infraroșu (SOFIA), cel mai mare observator aerian din lume. SOFIA este, de fapt, un avion Boeing 747SP cu o gaură uriașă, modificat astfel încât să transporte un telescop reflector imens.

SOFIA a descoperit molecule de H2O în Craterul Clavius, unul dintre cele mai mari cratere vizibile de pe Pământ, situat în emisfera sudică a Lunii. Observațiile anterioare ale suprafeței Lunii au detectat unele forme de hidrogen, însă nu au reușit să distingă între apă și „vecinul său chimic”, hidroxil (OH). Datele din aceste regiuni au dezvăluit apă în concentrații de 100 – 412 părți per milion, echivalentul a unei sticle de 350 de ml de apă, depozitate într-un metru cub de sol.

Noi întrebări despre modul în care apa rezistă pe suprafața ostilă a Lunii

„Am avut indicații că H20, apa pe care o cunoaștem cu toții, ar putea fi prezentă în regiunile luminate de Soare de pe Lună. Acum știm că este acolo. Această descoperire ne provoacă înțelegerea suprafaței lunare și produce întrebări despre resursele relevante pentru explorarea spațială”, a spus Paul Hertz, director al Diviziei de Astrofizică din Science Mission Directorate de la NASA.

Prin comparație, deșertul Sahara are de 100 de ori mai multă apă decât cantitatea descoperită de SOFIA în solul lunar. Totuși, în ciuda cantității reduse, descoperirea duce la noi întrebări despre modul în care apa este produsă și cum rezistă pe suprafața ostilă a Lunii, arată comunicatul NASA.

Cum ar putea fi explicată apa pe suprafața Lunii

Mai multe forțe ar putea juca un rol în producerea sau aducerea apei pe Lună. Micrometeoriții care ajung pe suprafața lunară pot aduce cantități mici de apă și ar putea depozita apa pe suprafața Lunii în urma impactului. O altă posibilitate este că ar putea exista un proces în doi pași, în care vântul solar aduce hidrogen pe suprafața lunară și cauzează o reacție chimică, mineralele bogate în oxigen din sol astfel creând hidroxil. Între timp, radiațiile din urma bombardamentelor micrometeoriților ar putea transforma hidroxilul în apă.

Spre deosebire de telescoapele de pe sol, SOFIA se afla undeva la o altitudine de 11 kilometri, în stratosfera Terrei. De asemenea, observatorul se poate ridica deasupra a 99% din atmosfera care blochează undele infraroșii, astfel reușind să studieze Universul infraroșu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Luna a protejat atmosfera Pământului primordial

O companie din Texas vrea să construiască habitate pe Lună cu ajutorul imprimantelor 3D

NASA testează costumele pe care astronauții le vor folosi la întoarcerea pe Lună

Luna este radioactivă, iar asta poate pune în pericol viitoarele misiuni umane