Prima exoplanetă descoperită vreodată a fost mult mai rară decât au crezut cercetătorii

În urmă cu treizeci de ani, prima exoplanetă descoperită, de către astronomii Aleksander Wolszczan și Dale Frail, orbita pulsarul PSR B1257+12. Dar, decenii mai târziu, cercetătorii au descoperit că doar câteva dintre aceste corpuri spațiale extreme au planete, ceea ce face ca prima detecție să fie și mai prețioasă.

Într-o nouă cercetare, prezentată la Întâlnirea Națională de Astronomie, cercetătoarea Iuliana Nițu a arătat că mai puțin de 0,5% dintre toți pulsarii cunoscuți ar putea găzdui planete cu o masă similară cu cea a Pământului. Pulsarii sunt un tip de stele neutronice care se formează odată ce stelele masive devin supernove.

• Un cercetător a creat vaccinul administrat prin bere
• De ce pisicile miaună mai mult la bărbați decât la femei?

„Pulsarii sunt obiecte incredibil de interesante și exotice. În urmă cu exact 30 de ani, prima exoplanetă descoperită orbita un pulsar, dar încă nu înțelegem cum se pot forma și supraviețui planetele în condiții atât de extreme. Dar aflând cât de comune sunt și cum arată, facem un pas înainte în a răspunde la astfel de întrebări”, a declarat Nițu, de la Universitatea Manchester, Marea Britanie.

Prima exoplanetă descoperită a dus la aflarea de noi informații despre pulsari

Planetele cunoscute în jurul pulsarilor sunt neobișnuite. Există o planetă de diamant, o fostă stea cel mai probabil, care orbitează pulsarul PSR J1719-1438, de exemplu. Așadar, pentru a afla cum au apărut aceste lumi ciudate, echipa lui Nițu a întreprins cea mai mare căutare de planete în jurul pulsarilor de până acum, studiind 800 dintre ele.

Oamenii de știință au căutat lumi cu până la de 100 de ori masa planetei noastre, care orbitau pulsarul într-o perioadă cuprinsă între 20 de zile și 17 ani, scrie IFL Science.

Sisteme diferite

Cercetătorii au avut 10 potențiale detecții, cel mai probabil candidat fiind un sistem cunoscut sub numele de PSR J2007+3120, care are probabil două planete puțin mai mari decât Pământul, dar poate mai multe, și perioade orbitale de 1,9, respectiv 3,6 ani.

Pe baza studiului complet, nu există un favorit clar în ceea ce privește tipul de masă a planetei sau perioada orbitală pentru un sistem planetar din jurul unui pulsar. Dar există ceva ce face ca aceste sisteme să fie foarte diferite de Sistemul Solar, pe lângă membrul central evident. Orbitele planetare sunt extrem de eliptice, diferite de cele aproape circulare ale planetelor din vecinătatea noastră.

Ce date au fost folosite în studiu?

Studiul a folosit date despre pulsari colectate de către Observatorul Jodrell Bank în ultimii 50 de ani. Pulsarii au fost descoperiți de Dr. Jocelyn Bell Burnell în 1967 folosind Interplanetary Scintillation Array, un radiotelescop la a cărui construire a participat și ea.

„Pulsarii produc semnale care mătură Pământul de fiecare dată când se rotesc, similar unui far cosmic. Aceste semnale pot fi apoi captate de radiotelescoape și transformate într-o știință uimitoare”, a adăugat Nițu.

Pulsarii sunt obiecte fascinante în sine, dar sunt folosiți și ca un observator de mărimea unei galaxii pentru undele gravitaționale.

Vă recomandăm să citiți și:

Deslușirea originii misterioaselor explozii radio, un proces bizar care are loc în întregul Univers

Secretul lumilor extraterestre. O formă specială de gheață, ingredientul cheie pentru viața din oceane

Un fizician susține că ne-am putea trezi pe Marte datorită fizicii cuantice. „Improbabil nu înseamnă imposibil“

Amprenta vieții pe Marte ar fi fost descoperită în zona arctică din Canada