Cum se strecoară pisicile prin cele mai înguste spații? Secretul care le face atât de flexibile

Pisicile se pot strecura în spații incredibil de înguste, iar acest lucru a reprezentat dintotdeauna un mister pentru oamenii care, în continuare încearcă să afle răspunsul la întrebarea: cum reușesc felinele acest lucru?

Pisicile sunt atât de flexibile și au dat naștere unui număr mare de întrebări, astfel încât un studiu din 2014, realizat pe jumătate în glumă, a analizat dacă ele sunt, de fapt, materii „lichide”.

• Telescopul Webb a descoperit o galaxie spirală masivă de la începuturile Universului
• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar

Dar lăsând gluma la o parte, nici mecanica tradițională privind fluidele nu poate oferi o explicație despre demonstrația impresionantă de contorsionism de care pisicuțele dau dovadă atunci când se strecoară în spații înguste. În aceste condiții, care este, de fapt, răspunsul?

Umerii, cheia flexibilității pisicii

Cheia pentru abilitatea unică a unei pisici de a „curge” precum fluidele prin orificiile foarte mici stă în construcția unică pe care ele o dețin în privința umerilor. La oameni, centura scapulară este compusă din omoplați și claviculă, porțiuni care sunt interconectate, iar structura rezultată oferă sprijin pentru mușchii brațelor.

Astfel, la polul opus, centura scapulară a pisicilor este atașată la restul corpului doar prin mușchi, nu și prin oase, potrivit LiveScience. La fel este și în cazul claviculei felinelor, porțiuni de oase care sunt mult mai mici față de restul corpului, spre deosebire de raportul în cazul oamenilor.

Aceste trăsături anatomice ajută pisicile să se strecoare prin crăpături extrem de înguste. Abilitatea de a încăpea în spații mici reprezintă un avantaj care se adaptează în funcție de situație: atunci când pisica vânează o pradă de dimensiuni reduse, precum șoarecii sau când fuge și se ascunde de potențialii inamici.

Pe lângă asta, și mustățile pisicilor sunt instrumente care le ajută să încapă în cele mai mici spații. Mustățile sunt fire de păr de două ori mai groase decât cele de pe blana lor și pătrund de trei ori mai adânc în piele.

Cercetare de Nobel: pisicile pot fi „lichide”

„Baza fiecărui fir de mustață este înconjurată de terminații nervoase, care oferă pisicilor un sistem de navigație extrem de sensibil și le transmite, de asemenea, o mare cantitate de informații cu privire la mediul înconjurător. Asta include și o apreciere cu privire la dimensiunile unui anumit spațiu în care vor acestea să ajungă”, a spus Natalie Dowgray, directorul Societății Internațională de Medicină Felină din Marea Britanie.

În paralel, un cercetător de la Universitatea Diderot din Paris, a analizat în 2014 dacă pisicile sunt, de fapt, lichide. Pentru cercetarea lui, Marc Antoine Fardin a primit premiul Ig Nobel (o parodie a premiului Nobel, care oferă o distincție oamenilor de știință pentru lucrări care „fac publicul întâi să râdă, apoi să gândească”). Concluziile lui Fardin au fost acelea că pisicile pot deveni fie „lichide”, fie „solide”, acest lucru depinzând de fiecare ipostază în parte. Ele sunt lichide atunci când se adaptează unui spațiu, întrunind  astfel definiția materialului lichid.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum ne-ar putea ajuta pisicile să găsim infractori? Indiciile ascunse în blana felinelor!

De ce năpârlesc câinii și pisicile?

Pisicile pot să-și amintească nume. Ce ne spune asta despre feline?

Antenele de satelit Starlink ale lui Elon Musk, „un adevărat magnet” pentru pisici