Cum apare prostia? Marele scriitor care a murit înainte să finalizeze „enciclopedia prostiei”

Poate că, în tot acest timp, oamenii de știință au căutat ce anume stă la baza inteligenței într-un mod cu totul greșit.

În loc să caute regiunile genetice responsabile pentru IQ-ul crescut al unei persoane, poate că savanții ar fi trebuit să caute exact opusul, anume originile prostiei. Ar putea fi o ipoteză provocatoare, relatează Smithsonian.

• Un cercetător a creat vaccinul administrat prin bere
• De ce pisicile miaună mai mult la bărbați decât la femei?

„Pe de-o parte, mutațiile apărute în timpul evoluției umane ce conferă o inteligență mai crescută (printr-un anumit mecanism) vor fi selectate și corectate în populație. Mutațiile care scad inteligența ar putea fi non-specifice, diverse și mult mai idiosincrasice. Ideea este că, deși toți purtăm sute de mutații dăunătoare, unii dintre noi poartă mai multe decât alții, ori altele cu mai multe efecte adverse. Asta înseamnă că mutațiile ce afectează inteligența unei persoane pot fi complet diferite de cele care afectează altă persoană – adică nu vor exista gene pentru inteligență”, consideră dr. Kevin Mitchell, profesor de genetică și neuroștiințe la Trinity College Dublin din Irlanda.

„Toți purtăm numeroase mutații ce pot afecta inteligența”

Cu alte cuvinte, omenirea a evoluat un punct de referință pentru inteligență, însă mutațiile aleatorii pot influența un individ să fie de o parte sau de alta a liniei de curbură.

„Toți purtăm numeroase mutații ce pot afecta inteligența, negativ și în mare parte într-un mod non-specific, însă povara totală stabilește cât de departe ne situăm de arhetipul Homo platonis”, a adăugat Mitchell.

Dacă ar fi să urmăm această logică, întrebarea „Ce IQ ai?” ar putea fi înlocuită cu „Care este încărcătură ta de mutații?”. Momentan, astfel de idei rămân doar cugetări speculative ale unei minți lipsite de mutații.

Flaubert spunea că „prostia umană este fără limite”

„Pământul are limitările sale, însă prostia umană este fără limite”, ar fi spus cândva Gustave Flaubert.

Scriitorul vedea dovezi ale prostiei peste tot, de la bârfa celor din clasa de mijloc și până la prelegerile academicienilor. Nici Voltaire nu i-a scăpat din vedere! Consumat de această obsesie, Flaubert și-a dedicat ultimii ani colecționării a mii de exemple pentru un fel de enciclopedie a prostiei. Romancierul francez a murit înainte să-și finalizeze opera, iar unii chiar au atribuit moartea sa subită, la vârsta de 58 de ani, frustrării de pe urma cercetării prostiei.

Numeroși factori vor stabili unde anume te situezi pe scara IQ. Cel mai probabil, o treime din variația din inteligența noastră poate fi pusă pe seama mediului în care creștem – nutriție și educație, spre exemplu. Genele, pe de altă parte, contribuie cu mai bine de 40% la diferențele dintre oameni, potrivit NewScientist.

Inteligența depinde de mutații genetice, dar și de mediu

Gerald Crabtree de la Universitatea Stanford din California, SUA subliniază că inteligența noastră depinde de aproximativ 2000 până la 5000 de mutații genetice aflate în continuă schimbare. În trecutul îndepărtat, oamenii cu mutații ce le încetineau inteligența nu ar fi putut supraviețui suficient de mult încât să le transmită mai departe.

Totuși, Crabtree sugerează că, pe măsură societățile umane au devenit mai colaborative, „cei săraci cu duhul” au profitat și au putut să fie „purtați în spate” de cei cu un intelect mai crescut.

În orice caz, astfel de teorii despre evoluția inteligenței ar putea necesita o actualizare radicală în lumea actuală, fapt pentru care mulți au speculat că există mai multe dimensiuni în gândirea umană decât poate măsura coeficientul de inteligență.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O fată de 11 ani are un IQ mai mare decât Albert Einstein și Stephen Hawking

IQ-ul americanilor a scăzut pentru prima dată în acest secol

Expunerea la plumb cauzată de gazele de eșapament a redus IQ-ul la jumătate dintre americani

Test de cultură generală. Ce IQ avea Stephen Hawking?