La ce ne ajută „punctul albastru” din creier? A fost descoperit de medicul Mariei Antoaneta la sfârșitul secolului XVIII

„Punctul albastru” din creierul nostru sau Locus coeruleus apare ca un nou domeniu major de interes pentru cercetare, cu multe funcții importante, cum ar fi reglarea atenției și a somnului.

Oricine suferă de insomnie cunoaște nerăbdarea și frustrarea care însoțesc insomnia, în timp ce vă străduiți să reduceți la tăcere vocea sa interioară. Cu alte cuvinte, tânjiți după un buton care ar putea reduce instantaneu toată această activitate mintală.

• „Micro-fulgerele” din picăturile de apă ar fi putut declanșa viața pe Pământ
• Donarea frecventă de sânge ar putea fi benefică și pentru sănătatea donatorului

Și totuși, ideea unui întrerupător de intensitate mintală nu este chiar atât de exagerată pe cât ar putea părea, notează BBC.

Majoritatea oamenilor de știință sunt acum de părere că starea de veghe există într-un fel de continuum. Aceasta este coordonată de o rețea complexă de regiuni ale creierului, în centrul căreia se află un mic mănunchi de neuroni cunoscut sub numele de „locus coeruleus” – în latină „punctul albastru”.

Este o descriere literală: neuronii din locus coeruleus sunt în culoarea safirului din cauza producerii unui anumit neurotransmițător, numit norepinefrină. Acesta este, de asemenea, un indiciu al funcției punctului albastru, deoarece norepinefrina controlează excitația fiziologică și psihologică.

Pentru o lungă perioadă de timp, oamenii de știință au presupus că locus coeruleus era latent în timpul somnului, dar acum devine clar că nu este niciodată complet liniștit, cu niveluri scăzute de activitate intermitentă care pot regla profunzimea somnului nostru. O mai bună înțelegere a acestui proces ar putea ajuta la tratarea tulburărilor de somn asociate cu afecțiuni precum anxietatea.

Ce este „punctul albastru”?

Locus coeruleus se află în trunchiul cerebral, chiar deasupra cefei, și conține aproximativ 50.000 de celule, o mică parte din cele 86 de miliarde de neuroni din sistemul nervos central mediu. Medicul Mariei Antoaneta, Félix Vicq d’Azyr, a fost primul care a observat existența sa la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar pentru o lungă perioadă de timp nu a mai atras atenția.

Având în vedere rolul punctului albastru în trezire, este logic ca acesta să fie cel mai liniștit noaptea, în timpul somnului. Cu toate acestea, nu este complet tăcut, ci se aprinde sporadic – iar cercetările recente ale Anitei Lüthi de la Universitatea din Lausanne, Elveția, sugerează că această activitate poate determina calitatea somnului nostru.

Pe parcursul nopții, alternăm între diferite stadii de somn. Există somnul cu „mișcări oculare rapide” (REM), care – după cum sugerează și numele – este marcat de pâlpâirea globilor oculari. Acesta este asociat cu visele vii și se crede că este crucial pentru procesarea și consolidarea amintirilor. Cu toate acestea, o mare parte a odihnei noastre este petrecută în somnul non-REM (NREM), în timpul căruia creierul se poate angaja într-o „curățare” profundă, eliminând „deșeurile ”celulare care pot duce la disfuncții neuronale dacă sunt lăsate să se acumuleze.

„Somnul NREM era asociat cu explozii temporare de activitate”

„Debutul somnului REM a fost aproape întotdeauna asociat cu o activitate scăzută în locus coeruleus, sugerând că acesta joacă, de asemenea, un rol central în tranziția către această stare de visare”, spune Anita Lüthi.

Măsurând activitatea cerebrală a șoarecilor, Lüthi a descoperit că somnul NREM era asociat cu explozii temporare de activitate în locus coeruleus la fiecare 50 de secunde. Aceasta părea să galvanizeze talami, o pereche de regiuni în formă de ou care se află în mijlocul creierului și sunt implicate în procesarea senzorială.

Ca urmare, animalul a fost mai sensibil la stimuli externi, cum ar fi zgomotele – fără să se trezească complet.

„Se generează această stare de vigilență sporită”, spune Lüthi.

Lüthi sugerează că aceste perioade regulate de vigilență sporită față de potențiale amenințări ar fi esențiale pentru supraviețuirea în sălbăticie. Specialista mai subliniază că experimentele efectuate pe rozătoare trebuie să confirme și că punctul albastru joacă un rol similar în somnul uman. Dacă se confirmă, ea suspectează că activitatea modificată a locus coeruleus ar putea fi implicată în situații precum anxietatea, care ar putea contribui la tulburări de somn.

Ea a constatat că expunerea șoarecilor de laborator la surse ușoare de stres – cum ar fi ciocănitul în cușca lor – a crescut activitatea punctului albastru și a sporit vigilența lor pe parcursul nopții, ceea ce a dus la un somn fragmentat.

Ce putem face?

Deocamdată, putem încerca să fim mai atenți la comportamentul nostru seara și să evităm stimularea excesivă chiar înainte de a merge la culcare.

„Dacă vă forțați să continuați atunci când sunteți obosiți, creierul dumneavoastră face față prin mărirea treptelor de viteză pentru a oferi putere maximă mașinăriei sale aflate în dificultate – atât de mult încât aproape că rămâne blocat la o setare ridicată”, scrie autoarea Mithu Storoni, în lucrarea Hyperefficient.

Simplul fapt de a ne lăsa mintea să se relaxeze înainte de culcare – fără televizor, telefoane sau tablete – a fost considerat de mult timp o bună „igienă a somnului”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum ne poate ajuta yoga la îmbunătățirea sănătății creierului?

Legătura dintre intestin-creier și boala Alzheimer, dezvăluită cu ajutorul razelor X

Să fie o cască de stimulare a creierului răspunsul la depresie?

Îmbătrânirea mai rapidă a creierului ar putea fi „moștenită” pe cale maternă