Antrenamentele de forță sunt cunoscute pentru beneficii, însă, pe lângă creșterea masei musculare, acestea întăresc tendoanele și ligamentele, sporesc densitatea osoasă și oferă protecție împotriva unor afecțiuni grave precum osteoporoza sau demența. Totuși, un nou studiu realizat în Rio de Janeiro și desfășurat pe o perioadă de peste două decenii, sugerează că un alt aspect fizic ar putea fi cel puțin la fel de important: forța musculară.
Și, în mod interesant, aceasta scade mai rapid decât forța în sine odată cu înaintarea în vârstă.
În termeni simpli, puterea este forța înmulțită cu viteza. Este esențială pentru sprinteri, săritori sau halterofili olimpici, fiind cheia performanței. În schimb, alergătorii de maraton se bazează pe anduranță, nu pe putere. Chiar și în sporturi de contact, precum rugby, antrenorii preferă sportivi cu explozie decât doar cu forță brută. Dar puterea este crucială și în activitățile cotidiene, de la urcatul scărilor până la evitarea unei căzături. Aici, impactul asupra calității vieții devine evident.
Studiul brazilian, care a urmărit aproape 4.000 de persoane cu vârste între 46 și 75 de ani, a concluzionat că forța musculară este un predictor mai precis al mortalității decât forța relativă. Cu alte cuvinte, persoanele capabile să genereze rapid forță sunt mai puțin predispuse la o moarte prematură. Unul dintre motive ar putea fi riscul de accidentare.
Potrivit dr. Claudio Gil Araújo, unul dintre autorii studiului, puterea este esențială în prevenirea căzăturilor. Spre exemplu, dacă te împiedici pe stradă, corpul are nevoie de reacții rapide pentru a-și recăpăta echilibrul. Aceste reacții sunt generate prin forță aplicată cu viteză, adică forță musculară, potrivit The Guardian.
Problema este că acest atribut atinge vârful în jurul vârstei de 30 de ani și începe să scadă rapid dacă nu este antrenat. De aceea, specialiștii recomandă includerea exercițiilor de putere în rutina fizică încă din decada a treia de viață. Un simplu exemplu este traversarea străzii la semafor: un gest banal, dar care presupune viteză și coordonare. Lipsa puterii poate transforma acest gest în ceva riscant.
Din fericire, antrenarea nu necesită echipamente sofisticate sau abonamente la sală. Uneori, e suficient să accelerezi ritmul activităților deja practicate. Urcatul scărilor în pas alert, de exemplu, este o metodă eficientă și accesibilă. Sprinturile pe dealuri sau pe suprafețe plane sunt alte opțiuni (cu condiția unei încălziri adecvate).
Persoanele cu osteoporoză trebuie să fie mai atente. Conform specialiștilor de la Royal Osteoporosis Society, exercițiile cu impact moderat, cum ar fi alergarea, sunt în general sigure, dar cei care au suferit fracturi de coloană sau oase multiple ar trebui să se limiteze la activități cu impact redus, precum mersul pe jos sau urcatul scărilor.
Săritul corzii este o altă opțiune, care combină coordonarea cu forța explozivă. Important este ca aceste exerciții să fie efectuate în reprize scurte și cu pauze suficiente. Scopul nu este anduranța, ci dezvoltarea acelui tip de forță care, în momente-cheie ale vieții, poate face diferența între o căzătură gravă și o reacție salvatoare.
Ar putea transhumanismul să ne aducă superinteligență, superlongevitate și superfericire?
Bryan Johnson, miliardarul care ar fi descoperit secretele longevității
Exercițiul „extraordinar” care crește longevitatea și reduce riscul de atac de cord