Un miros nefiresc în casă poate fi înfricoșător. În loc să te panichezi, este crucial să știi cum să acționezi rapid și corect. Acest ghid te învață nu doar cum să recunoști un miros de gaz, ci și pașii care îți pot salva viața.
Tragedia recentă care a avut loc într-un bloc din cartierul bucureștean Rahova este un dur memento al pericolului invizibil pe care îl poate reprezenta o scăpare de gaz. În multe cazuri, primele semnale de avertizare au fost prezente, sub forma unui miros distinct, dar neînțeles sau neglijat. A ști să interpretezi corect acest semnal și să reacționezi într-un mod care să nu agraveze situația este, literalmente, o chestiune de viață și de moarte. Acest ghid este un plan de acțiune pe care îl poți urma chiar și în cea mai stresantă dintre situații.
Deși se asociază în mod obișnuit cu mirosul de ouă putrezite ori cu un iz de sulf, gazul natural este de fapt inodor în starea sa pură. Companiile de distribuție îi adaugă intenționat substanțe chimice numite odoranți tocmai pentru a-l face ușor de detectat de om. (În România, Norma 17/07/2019 prevede explicit acest lucru: gazele naturale vehiculate trebuie să prezinte un miros specific de atenționare, prin adăugarea de odoranți, și stabilește definiția de „miros de gaz” și parametrii tehnici ai odorizării.)
Prin urmare, mirosul pe care îl asociem cu gazul este de fapt un semnal de alarmă artificial, conceput să ne protejeze. Cu toate acestea, percepția umană poate să ne joace feste: expunerea prelungită la un miros slab poate duce la oboseala olfactivă, făcându-l să „dispară” din conștiința noastră, chiar dacă concentrația în aer crește periculos.
Pentru a-ți menține simțul vigilent și a depista scăpările minore, inspectează din când în când locurile unde pot apărea scurgeri: în bucătărie, în spatele și sub aragaz, lângă centrală sau boiler. Un miros subtil, asemănător unei verze acre sau unui usturoi alterat, poate indica o fisurare incipientă a unei țevi sau o conexiune slăbită.
Este esențial de înțeles că metanul – componenta principală a gazului natural – are o densitate ușor mai mică decât cea a aerului. În mod normal, el tinde să se ridice și să se disipeze în atmosferă.
Totuși, comportamentul său poate fi influențat de factori precum temperatura, compoziția amestecului de gaze și curenții de aer din încăpere. În spațiile prost ventilate, aceste variații pot face ca gazul să se acumuleze atât în zonele superioare, cât și aproape de podea, mai ales în colțuri sau în jurul aparatelor.
De aceea, atunci când verifici posibile scăpări, acordă atenție tuturor nivelurilor — atât la înălțimea nasului și deasupra aragazului sau centralei, cât și aproape de podea. O inspecție completă și atentă crește considerabil șansele de a depista la timp o scurgere periculoasă.Ventilația constantă și montarea detectoarelor de gaze sunt cele mai simple și eficiente metode de prevenție.
Ce faci atunci când mirosul este clar și prezent? Acțiunile tale imediate sunt critice.
Iată un plan de acțiune care trebuie să devină un reflex:
Alte lucruri importante de reţinut: nu folosi liftul (mai ales într-un bloc), nu folosi soneria sau întrerupătoarele, şi nu încerca reparaţii improvizate la instalaţii – toate acestea pot produce scântei sau aprindere. Dacă poţi închide în siguranţă robinetul principal de gaz, fă-o; dar dacă nu eşti sigur unde este sau implică riscuri, părăseşte imediat locuinţa şi aşteaptă echipele. După intervenţie, repornirea instalaţiilor trebuie făcută numai de personal autorizat
Sună de la un telefon sigur. Odată ajuns în afara clădirii, la o distanță suficientă, sună la 112 și la DISTRIGAZ (infolinie: 0800 877 778, apel gratuit; 021 9281, 031 9031 – apeluri taxabile conform operatorilor de telefonie). Anunță operatorul cu calm: „Am detectat un miros puternic de gaz la adresa (spune adresa exactă). Am evacuat deja locuinta.”
Acest șir de acțiuni, executat fără panică, transformă un potențial dezastru într-un incident gestionat. Prevenția rămâne, totuși, cea mai bună armă. Verificarea anuală a instalației de către un tehnician autorizat, atenția la orice miros nefiresc și educarea celor din jur asupra acestor pași simpli sunt investiții minore cu un randament incomensurabil: siguranța celor pe care îi iubești.
Efectuează verificări și revizii tehnice periodice (cel puțin o dată la doi ani) ale instalației de gaze, realizate doar de firme autorizate ANRE. Montează detectoare de gaze certificate, care emit semnal sonor în caz de scurgeri și pot opri automat alimentarea dacă sunt conectate la o electrovalvă. Nu acoperi sau bloca grilele de ventilare din încăperi, chiar dacă par inestetice – acestea sunt vitale pentru aerisire și siguranță. Instruiți toți membrii familiei – mai ales copiii și persoanele vârstnice – cum să recunoască mirosul de gaz și ce pași trebuie urmați imediat.
Potrivit Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), detectoarele omologate și întreținerea corectă a instalațiilor reduc semnificativ riscul de explozii și intoxicații domestice.
(Sursă: ANRE – Ghid informativ privind detectoarele de gaze naturale)
Surse:
https://engineers.techinfus.com/ro/gaz/safety/kak-nazyvaetsya-zapah-dlya-gaza.html
https://www.lincenergysystems.com/blog/what-is-natural-gas-odorization/
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/216609
https://www.distrigazsud-retele.ro/companie/contact/
Cum avioanele comerciale expun pasagerii la gaze neurotoxice
Cea mai mare cometă de la periferia Sistemului Solar explodează cu jeturi de gaz