Revista Descopera

Si iata ca au iesit din rau sapte vaci, frumoase la infatisare si grase la trup, si pasteau pe mal. Iar dupa ele au iesit alte sapte vaci, urate la chip si slabe la trup, si au stat pe malul raului langa celelalte vaci. Si vacile cele urate si slabe la trup au mancat pe cele sapte vaci frumoase la chip si grase la trup; si s-a trezit Faraon. Facerea, 41:2-4, Vechiul Testament

Ramasa, la un moment dat, singura in fata Aliatilor, Germania nazista a incercat sa compenseze dezechilibrul creat cu ajutorul unei noi generatii de arme sofisticate, menite, in primul rand, sa reincline balanta in favoarea ei macar pe frontul psihologic. Dan-Silviu Boerescu le trece in revista.

Ne-am propus, la inceputul anului, sa trecem in revista (la figurat, dar si la propriu) toate siturile noastre, romanesti, incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Am fost in Delta Dunarii, am poposit in preajma bisericilor pictate din Bucovina, la manastirea Hurezi, am vizitat bisericile fortificate din Transilvania, am poposit la Sighisoara, am urcat la cetatile dacice din Muntii Orastiei.

Pe 7 august 2007, site-ul NASA, portalul numarul unu la nivel mondial dedicat fenomenelor astronomice, a ales drept Imaginea Zilei una dintre fotografiile eclipsei totale de Soare de pe 1 august. Fotografia cu pricina a fost produsa pe plaja imensului lac artificial Obi, langa localitatea Leninskoie, la 20 km de Novosibirsk, in inima Siberiei, de catre redactorii Descopera. Gestul NASA a fost, poate, cea mai dulce rasplata pe care o puteam primi dupa ce, vreme de aproape un an de zile, foarte multi…

Cei mai importanti jucatori din industria de IT&C continua sa afirme ca revolutia computerelor este de-abia la inceput. Aflandu-ma la unul dintre cele mai asteptate geekfesturi din acest an, am inteles si de ce: platforme Multi Core, lumi virtuale fotorealiste, interactiuni intime intre corpul uman si diverse aplicatii software – cei mai multi dintre noi nici nu-si pot inchipui cat de mult se va schimba lumea in urmatorii cinci ani. Eu am fost ca Toma: n-am crezut pana am atins.

Primul tren cunoscut sub denumirea de Tren Regal a circulat in Tarile Romane incepand cu anul 1879 si a fost fabricat in Austria, la comanda Regelui Carol I. Scoasa din uz la anul 1929, garnitura a sfarsit tragic, distrusa fiind de bombardamentele care s-au abatut asupra Bucurestiului, in 1944. Dar, la acea data, era deja in functiune Noul Tren Regal, construit la Milano, intre 1928 si 1929.

Orice lucru incepe cu o declaratie de intentie. Peste timp, se poate verifica in ce masura „prestatia“ lucrului cu pricina se suprapune peste declaratia initiala. Cu cat suprapunerea este mai mare, cu atat lucrul a fost mai bine facut.

Intr-o noapte rece, cu promoroaca, m-am refugiat intr-o taverna obscura, unde am cunoscut un tanar ce parea rupt dintr-o poveste de-a lui Haruki Murakami. Nimeni nu stia exact cum il cheama si, cateodata, nici el nu isi mai aducea aminte, dar, pentru ca avea plete si pometi rotunzi precum Pieile Rosii, raspundea la numele de Apasul.

Daca limba romana ar disparea, in ce limba ai alege sa vorbesti? in limba engleza, vor raspunde cei mai multi dintre vorbitorii de limba romana de azi. Firesc. Dar nu a fost intotdeauna asa.

S-ar putea. Se ia un organism oarecare (ar putea fi si Pamantul) si se aduce, cu osteneala si cheltuiala, in pragul colapsului. Apoi se mai lucreaza putin la cronicizarea acestei stari. Cand boala este stabilizata, se scot din depozitele unde fusesera dosite cu mult timp in urma masinarii, tehnologii si solutii salvatoare. Masinarii, tehnologii si solutii care il scapa pe bietul organism de la moarte. Cu cat colapsul este mentinut mai bine in frau, cu atat mai bine se vinde trilogia salvarii.

"Omul este un robot cu defecte". Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi nascut

"Am ingropat pe fuga cartea in pamantul afanat din lan si m-am repezit sa-mi indeplinesc datoria. Prea tarziu. Pedeapsa a fost pe masura."

Ritmul societatii secolului XXI, caracterizat de mobilitate, schimbare si nou, reduce dramatic timpul psihologic pe care il avem la dispozitie pentru a ne adapta personalitatea si stilul de viata la tendintele pe care se articuleaza lumea moderna.

Marile provocari stiintifice la care a trebuit sa faca fata secolul XX (fizica cuantica, explorarea spatiala, ingineria genetica etc.) l-au determinat pe Albert Einstein sa declare ca „uneori, progresul tehnologic este asemenea unui satar in mana unui criminal patologic.”

Orasul de care m-am indragostit dispare, inghitit de un altul, cu acelasi nume, dar had. Pentru a-l popula va fi nevoie de oameni dupa chipul si asemanarea sa.

Fie ca suntem confruntati cu o stare de spleen atotcuprinzator, fie ca, pur si simplu, nu mai suportam ritmul lent sau nebun in care, voit ori nu, am ales sa ne traim viata, din cand in cand simtim presant nevoia de a ne deconecta de la sistemul organizat al celor cinci zile workoholice, de a ne rupe de uzuante si repetitii, pentru a evada, in vis sau in realitate, asemenea eroului din acel stravechi cant ardelenesc, caruia „ii vine cate-un gand, sa mearga pre paduri cantand”.

Exista un prim pas chiar si in calatoria pana la capatul Universului - Lao-Tzu

Din proprie initiativa si, aparent, fara vreun motiv intemeiat, in ultimul an de liceu am dezvoltat o scurta, dar intensa pasiune pentru cultura si civilizatia araba.

La mijlocul secolului XX, suprapunand legea a doua a termodinamicii (care prevestea moartea termica a Universului) eticii kierkegaardiene (care pornea de la premisa ca traim intr-un univers moral haotic), matematicianul Norbert Wiener, parintele ciberneticii, scria ca „noi inotam in amonte impotriva unui mare torent de dezorganizare; de aceea, obligatia noastra principala este de a construi enclave arbitrare de ordine si sistem.”

Cele patru cuvinte care alcatuiesc sintagma om mani padme hum – cea mai raspandita litanie a lumii budiste – semnifica, precum formulele ermetice din alchimie, intreaga cale pe care un individ o are de parcurs de-a lungul vietii pentru a-si transforma trupul si mintea, nedefinite la nastere, in substante pure, avatari ai lui Buddha.

Una dintre dilemele dragi filosofilor, pe marginea careia s-au scris nenumarate analize si studii, este aceea cu copacul batran si uscat care se rupe sub propria greutate si se prabuseste in padure, intr-un moment in care nici o vietate, fie ea animal sau om, nu se afla acolo.

Love HU(ngary)! le spuneam, in gluma, la Budapesta, unor prieteni ca-mi voi intitula acest editorial. Cu doua zile inainte de a-mi declara dragostea pentru Ungaria – mai precis, pentru capitala ei –, descoperisem o multime de lucruri.

Se spune ca viata ar fi inceput in mediul acvatic. Uscatul, in preistoria indepartata, era doar un vis. Cu vremea, visul s-a implinit: am populat si suprapopulat uscatul. Acum am vrea sa ne intoarcem la apa, acolo de unde am plecat. Intoarcerea la origini presupune, insa, nu o evolutie de sute de milioane de ani, ci investitii de sute de milioane de dolari.

Profesorii de biologie ne-au spus ca, in vremuri foarte indepartate, am avut solzi si am respirat prin branhii, dar, desi ne-am nascut in acvariul planetar si placentar numit ocean, putine organe mai aduc aminte de asta.

La nici cinci minute dupa ce intraseram, impresurati de intunericul dens al acelor galerii care nu cunoscusera niciodata lumina Soarelui, entuziasmul initial al expeditiei s-a evaporat subit, ca un fum de tigara, iar noi am cazut prada unei taceri adanci, apasatoare.

Daca o femeie foarte frumoasa ar sta inchisa in casa, intr-o tinuta neglijenta, si ar arunca in calea celor care vor sa-i treaca pragul tot soiul de piepteni si oglinzi fermecate pentru a-i tine la distanta, ei bine, daca o femeie foarte frumoasa ar face toate acestea, atunci ar imbatrani singura si devastata de tristete.

Suntem deja in luna brumelor si dinspre decembrie incep sa adie miresme de sarbatoare. Pe vremuri – si poate si astazi, pe alocuri –, la tara incepeau lungile nopti ale povestilor. Televizorul inca nu aparuse, radioul era o raritate, cartile la fel, asa ca, seara, oamenii se adunau laolalta si, la lumina lampii cu gaz, incepeau sa-si povesteasca.

Mi-a luat multa vreme pana cand am invatat sa vad, la mult timp dupa ce am capatat darul vederii. „Daca te uiti, ai sa vezi!“ – mi-a spus candva un om care mi-a facut mult bine. L-am ascultat si am cascat larg ochii pana m-au usturat, pana mi-au lacrimat. Si tot n-am vazut.

Cu ceva vreme in urma, cand inca mai faceam nopti albe in fata computerului exclusiv pe seama jocurilor, am descoperit un titlu mai putin cunoscut, dar deosebit de interesant, care m-a captivat, prin concept, teme si poveste, inca din primul moment, asemenea unei carti bune.

Este foarte placut sa calatoresti. Sa calatoresti de placere. Este foarte placut sa vezi locuri noi, sa le cunosti oamenii, traditiile, obiceiurile. Este foarte bine sa te informezi, sa afli cum merge lumea, impreuna cu tine, inainte.