Prima pagină Travelling

O calatorie in timp catre Cinque Terre

Georgiana Fefea | 04.28.2009 | ● Vizualizări: 19792
O calatorie in timp catre Cinque Terre     calatorii, italia, cinque terre, vacanta + zoom
Galerie foto (11)

Peisaje arhaice, cladiri ca niste doamne batrane gatite cu haine vechi, decolorate de trecerea timpului, locuitori pasnici, vedere la mare... Iar peste toate acestea, un miros familiar intrucatva, un parfum al unor timpuri pe care parca le-ai trait intr-o viata anterioara. Apoi, te opresti din admiratie inciudat, pentru ca iti dai seama ca aceasta atmosfera speciala iti este cunoscuta doar din cartile adolescentei, si nu datorita unor capacitati extrasenzoriale pe care te-ai gandit ca le-ai avea. Pe langa aceasta lupta cu memoria involuntara, calatorul curios va trebui sa mai sara un hop. Este aproape de necrezut faptul ca in secolul XXI, mai sunt oameni care pot trai linistiti intr-o atmosfera relaxata, departe de tot ceea ce inseamna vartejul a ceea ce mandri numim “civilizatie”.

Catre alte Pamanturi

Cinque Terre sau Cele Cinci Pamanturi desemneaza o portiune mica din coasta stancoasa a Rivierei Italiene, locul in care omul a ales sa construiasca cinci asezari, departe de vartejul civilizatiei, dar la doar un pas de capriciile cateodata navalnice ale marii. O vacanta in Cinque Terre este ca o calatorie inapoi in timp…

Regiunea Cinque Terre este cunoscuta pentru frumusetea sa si mai ales pentru incapatanarea pe care o afiseaza in lupta cu ceea ce inseamna “timpuri moderne”. Atat zona coastei, cele cinci sate, ca si dealurile care le inconjoara protector fac parte din Patrimoniul UNESCO, din situl protejat mondial denumit Parcul National Cinque Terre. In anul 1998, Ministerul Mediului din Italia a declarat intreaga arie marina ca fiind protejata de lege, cu scopul de a conserva mediul acvatic si de a promova dezvoltarea socio-economica intr-o compatibilitate perfecta cu specificul locului. Un an mai tarziu, printre misiunile Parcului National se afla deja si pastrarea balantei ecologice, protejarea mediului si conservarea valorilor antropologice locale.



Pentru o perioada foarte lunga de timp, micile asezari pitoresti au stat departe de mersul nebun al lumii, cu sau fara voia lor, insa odata cu construirea primelor cai ferate in zona, legatura dintre cele doua lumi a fost restabilita. Chiar si asa, asezarile au reusit sa-si pastreze aerul rustic, aproape naiv. Fiecare satuc este o variatie pe aceeasi tema: arhitectura veche, fatade pastelate, usor decolorate, flori, localnici care par sa astepte linistiti ceva. Numai ca ei nu asteapta, ei traiesc. Si mai sunt si turistii, care se comporta precum algele: vin in valuri.

Exista si diferente. Enumerate de la est spre vest, fiecare dintre asezari comporta o trasatura cat se poate de proprie si personala. Primul dintre acestea este Riomaggiore, un orasel muncitoresc, caruia ii urmeaza pitorescul Manarola, urmat de catre Corniglia, cocotat pe un deal, Vernazza, cel mai spectaculos dintre toate si nu in ultimul rand, Monterosso al Mare, cel mai apropiat de mare.

Asupra acestei regiuni, cifra cinci detine suprematia absoluta. Cinci pamanturi, cinci asezari, o vizita cu trenul care dureaza cinci ore…

Vernanzza – doamna cocheta a marii

Fiecare dintre cele cinci orase indeplineste cu rigurozitate regulile ospetiei, insa dintre toate Vernanzza este destinatia preferata a turistilor. Si nici nu e greu de imaginat de ce lucrurile stau asa. La intrarea in oras exista o bariera pe care nici un sofer nu o poate nesocoti. Asta pentru ca ea nu se ridica decat in fiecare marti dimineata, pentru a permite accesul masinilor de aprovizionare a afacerilor care depind de distribuitori. Nicio masina nu intra in oraselul de 600 de locuitori, iar intocmai ca un dig construit pentru a domoli furia uraganelor, bariera are rolul de a proteja viata linistita a orasului de tumultul modern.



Vernazza este, de altfel, fericita proprietara a singurului port natural din Cinque Terre, chiar daca in Evul Mediu aici nu se afla nicio plaja. Apa ajungea pana la marginea constructiilor, facand ca barcile sa plutesca asemenea unui decor venetian modern. Locuitorii acestui orasel au renuntat cu bucurie la masini in favoarea barcilor, pe care le adapostesc in sezonul rece, din cauza furtunilor puternice. In aceste cazuri, acestea pot fi trase in "parcarea" restaurantelor.

Orasul nu are in posesie o plaja turistica propriu-zisa, insa acest lucru nu a dezamagit pe nimeni. Dimpotriva. Multi sunt observatori fascinati ai vietii locale, care se petrece pe peticul ingust de nisip. Si pentru ca tot se afla pe malul marii, turistii nepretentiosi isi fac loc si printre stanci pentru a se bucura de o baie de soare. In timpul verii, plaja se transforma in teren de fotbal, si, implicit in scena a distractiei, deoarece echipele locale, chiar daca nu debordeaza de profesionalism, ofera un mijloc rapid de integrare in viata locala de noapte si, de ce nu, de a lega prietenii.



Intocmai ca si simbolul yin si yang, orasul este reprezentat de doua zone diametral opuse: una dintre ele este cea luminoasa, imbaiata de soare, denumita sciuiu, iar cealalta, opusa, luvegu, este cea intunecoasa. In departare se vede un castel in ruine, folosit pe post de turn de veghe, in vremurile in care pericolul principal venea de pe mare.

Biserica orasului, aflata in apropierea portului este destul de neobisnuita pentru un lacas de cult, in mare parte datorita intrarilor sale. Peretii interiori sunt decorati cu trei cruci, replici ale celor aduse in Vernanzza in timpul cruciadelor, tocmai din Ierusalim. In fiecare an, cu ocazia procesiunilor pascale, crucile sunt luate de la locul lor pentru a fi purtate in fruntea convoiului de credinciosi, care isi urmeaza constiincios traseul de vestire a sarbatorilor sfinte, in lungul si latul orasului. Este un lucru cunoscut faptul ca in orasele mici se obisnuieste ca biserica sa fie si important spatiu de socializare. Poate pentru intretinerea acestui sentiment, in fata bisericii s-a amenajat o mica piateta, decorata cu mozaic de rau si devenita in scurt timp, un loc preferat de intalnire. Acesta nu este destinat doar tinerilor indragostiti, ci si doamnelor mai in varsta care se bucura de razele soarelui in vreme ce isi supravegheaza nepotii, care, la ora la care se incinge joaca, au si uitat de bunicile lor.



Nu numai in inima Vernanzzei risti sa fii furat de privelisti. Pe masura ce te indrepti catre iesire poti sa admiri viile, organizate sub forma de terase care impodobesc muntele. Cineva, probabil dupa ce a consumat prea mult vin din rezerva locala, a calculat ca aproximativ 4829 de kilometri din peretii terasei au aceeasi cantitate de piatra pe care o contine si Marele Zid Chinezesc. Cu toata maretia viilor, productia de vin locala se afla intr-o panta descedenta, de vreme ce tinerii aleg munca intelectuala, in locul cele fizice. Chiar daca exporturile nu sunt semnificative, familiile din oras se ingrijesc ca pe mesele lor sa se afle vin din productia locala in fiecare an.



Daca ziua ti s-a parut o particica de timp rupta din istorii trecute, lasarea serii nu face decat sa confirme acest sentiment de bine. Bancile orasului devin neincapatoare pentru toti cei care aleg sa se bucure de racoarea noptii. Timpul trece mai usor, mai placut si de ce nu, mai cu folos, cand ti-l petreci mancand o ingheata cu prietenii sau cu vecinii. Sau poate doriti un pahar de vin? Cei care au venit de acasa cu sticlele de vin, insa au uitat paharele, pot imprumuta pur si simnplu de la barurile din apropiere. Va vine sa credeti sau nu, va primesc, chiar daca nu consumati din rezerva restaurantului.



Activitatile de baza ale orasului sunt promenadele si desigur, contemplarea celor care se plimba. O priveliste stranie pentru ochiul unui turist, insa cu siguranta de neuitat este reprezentata de oamenii care stau postati la ferestrele caselor lor, ca niste paznici aflati in exercitiul functiunii. Capete curioase care se itesc pe geamurile cladirilor decorate in pasteluri sterse, intocmai ca o serie de portrete atarne pe un vechi zid. Aici, in Vernanzza generatia care nu a crescut in zgomotul strident si colorat al televiziunii, isi petrece timpul stand pe geam, privind catre malul Mediteranei, scufundata intr-o meditatie contemplativa care te indeamna sa te intrebi la ce se gandesc. Poate chiar la nemurirea sufletului...

Catre Cinque Terre

Pentru ca este o zona protejata, care tine mortis la statutul de rezistenta impotriva invaziei moderne, si in care legaturile de transport sunt de data oarecum recenta, accesul cu masina pana in Cinque Terre este imposibil. Cei care calatoresc cu masina pana in Italia, sunt sfatuiti sa isi parcheze vehiculul in localitatea La Spezia, iar de acolo sa mearga cu trenul pana in oricare dintre cele cinci sate in care au ales sa se cazeze.



Cele mai apropiate aeroporturi sunt Pisa si Genova. Firenze reprezinta de asemenea o posibilitate. Cinque Terre sunt bine racordate la transportul de cale ferata, prin urmare fiecare asezare isi are propria gara. Atat Genova cat si localitatea La Spezia sunt strabatute de trenuri care duc catre Cinque Terre cu regularitate. Pentru a ajunge in Cinque Terre ai nevoie de un permis care costa aproximativ 7 euro. Acesta poate fi achizitionat de la centrele turistice de pe drum.



Dupa ce v-ati cazat si urmeaza sa porniti in cercetarea locurilor, trebuie sa stiti ca metoda traditionala, preferata atat de catre localnici, cat si de catre turisti, este mersul pe jos. Nu exista o cale mai sigura de a te asigura ca nu ratezi nimic din frumusetea salbatica a acestor locuri. Desigur ca nici o plimbare cu vaporul de-a lungul marginilor stancoase ale coastei nu va fi data uitarii prea repede.

CITESTE SI: