Baarack, berbecul merinos acoperit de 35 de kilograme de lână

Lunile de restricții și distanțare socială i-au împiedicat pe mulți să se tundă atât de des cum o făceau înainte. Și animalele de companie au avut de suferit. O oaie i-a uimit însă pe medicii veterinari și nu a făcut parte dintre cei afectați de pandemie.

Oile din turme sunt tunse de obicei în fiecare an pentru a le ține blana sub control. Nu a fost și cazul unui berbec din rasa merinos, poreclit Baarack, care era acoperit de 35 de kilograme de lână. Berbecul a fost descoperit rătăcind printr-o pădure de stat din Victoria, Australia.

• Cactusul care înflorește doar o dată pe an: o poveste despre frumusețe efemeră și misterul naturii
• Ligrul: întâlnirea rară dintre regele leu și tigru

Nu fusese tuns de ani buni, iar lâna lui devenise o masă densă și gigantică până când animalul a fost capturat și adus la Sanctuarul fermei Edgar’s Mission pentru animale de fermă salvate din Lancefield, Victoria.

Acolo, Baarack a fost în cele din urmă scăpat de povara grea de lână, care cântărea cam la fel de mult ca un copil de 10 ani.

Sub kilogramele de lână mată murdară, plină de crenguțe și insecte, „nu era răspunsul Australiei la Yeti, ci o oaie”, a anunțat Edgar’s Mission, potrivit Live Science.

Berbecul Baarack a avut un proprietar

La un moment dat, Baarack a avut un proprietar, întrucât fusese castrat, iar pielea din jurul cozii fusese îndepărtată, o precedură prin care se creează un țesut cicatricial neted care descurajează muștele de carne, potrivit Societății Regale pentru Prevenirea Cruzimii față de Animale din Australia (RSPCA). Urechile sale prezentau, de asemenea, semne de etichetare, deși crotalii au dispărut, posibil rupți din cauza  blănii foarte mari.

Zecile de kilograme de blană făceau ca lui Baarack să i se mai vadă doar o parte din bot, copitele și o mică parte din picioare.

Blana îi acoperise și ochii, astfel că berbecul avea ulcer dureros la un ochi de la o sămânță de iarbă ce rămăsese blocată acolo.

Dovezi din ADN-ul mitocondrial de la oile sălbatice și moderne indică faptul că oile domestice sunt descendentele muflonilor (Ovis orientalis), iar domesticirea lor a început în urmă cu aproximativ 11.000 de ani în Cornul abundenței (denumită și Semiluna fertilă) din Orientul Apropiat, potrivit unui studiu din 2018 publicat în Eurasian Journal of Applied Biotechnology.

De ce oile domestice trebuie tunse?

De-a lungul a mii de ani, oile au fost crescute selectiv pentru a produce lână pentru folosința oamenilor, iar oile domesticite nu-și mai leapădă haina sezonieră, așa cum o fac rudele lor sălbatice.

Lăsate netunse, hainele lor din lână continuă să crească. Blana foaret mare le creează, însă, probeme de sănătate oilor, fiind predispuse la răniri și infecții și împiedicându-le să-și regleze temperatura corpului.

În 2015, o oaie merinos pe nume Chris (tot din Australia) a stabilit un record de 41 de kilograme de lână când a fost tunsă. Personalul RSPCA l-a salvat pe Chris din sălbăticie și a estimat că nu fusese tuns de cel puțin cinci ani.

Cantitatea de lână strânsă de pe Baarack ar fi suficientă pentru a tricota aproximativ 61 de pulovere sau 490 de perechi de șosete pentru bărbați.

Vă recomandăm să citiți și:

”Merg ca turma de oi”. În Turcia, 500 de ovine s-au aruncat în gol de pe o stâncă

Opt măsuri neobişnuite de a conserva resursele în timpul celor două războaie mondiale

De ce animalele nu au blana verde? VIDEO

Ce s-a întâmplat cu mai mulți câini cu blana albastră descoperiți în apropiere de o fostă uzină chimică din Rusia