Test de cultură generală. Ce platou mai este cunoscut drept „Acoperișul lumii”?

Este numit „Acoperișul Lumii” pe bună dreptate. Platoul Tibetan se înalță la peste 4,8 kilometri deasupra nivelului marii și este înconjurat de lanțuri muntoase impunătoare care adăpostesc cele mai înalte două vârfuri din lume, Everest și K2.

În vreme ce alpiniștii încearcă să cucerească aceste vârfuri impunătoare, zona izolată este cămin al mai multor culturi, de la satele din Pakistan care practica diferite forme ale Islamului, la comunitățile budiste din Tibet.

• Ce au discutat ministrul de Externe român și comisarul adjunct al Afacerilor Străine al URSS în…
• O mărturie neașteptată despre Ion C. Brătianu: „Trebuie să mărturisesc însă că…”

Poate că cea mai cunoscută persoană din regiune este Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului și un susținător al căutării independentei acestui spațiu, potrivit Live Science.

Povestea „Acoperișului lumii”

Mai puțin cunoscută este povestea formării Platoului Tibetan și a munților stâncoși care îl înconjoară. Povestea geologică, așa cum este ea cunoscută, este familiară pentru multi școlari: acum 50 de milioane de ani, subcontinentul India a intrat pe un traseu de coliziune cu Eurasia, determinând apariția unei mai mari fâșii de pământ, platoul și regiunile Himalaya și Karakorum au luat astfel naștere.

Povestea nu se oprește însă aici. „Este un loc complicat”, spune Leigh Royden de la MIT, autor al unui studiu publicat in Science. Înainte că India să se ciocnească de Eurasia, Oceanul Tethys care separă cele două regiuni, a fost plasat sub Eurasia. În Cretacicul Târziu – în urmă cu aproximativ 100 – 65 milioane de ani – niște munți vulcanici similari cu Anzi moderni, au apărut în marginea sudică a platoului eurasiatic.

Coliziunea continentelor

Dar acești munți timpurii nu ar fi semănat deloc cu ceea ce înțelegem astăzi prin munți și nici cu munții care se găsesc astăzi acolo. Acele mișcări tectonice timpurii ar fi ridicat anumite porțiuni din platou deasupra nivelului mării, subțiind crusta continentală, susțin specialiștii, pregătind terenul pentru ceea ce ar fi urmat sa vină mai târziu.

În urma coliziunii, mai mult din zona care este acum inclusă în platou a fost supusă schimbărilor datorită mișcărilor tectonice, cu părțile de sud și centrale ale Tibetului urcând la altitudini mai mari, pe măsură ce crusta suferea modificări. Pe măsură ce crusta era presată, vârfurile care compun azi Himalaya sau Karakorum se înălțau tot mai mult, până la înălțimile pe care le putem vedea astfel.

Pe măsură ce coliziunea avansa, materiale din litosfera de deasupra suprafeței crustei au fost împinse spre est, după cum spune și Royden. Aceste porțiuni de litosferă au fost ajutate de mișcarea către est a șanțurilor de subducție din Oceanul Pacific, spre est, acolo unde astăzi este China.

Mișcarea scoarței

Acum 20 de milioane de ani șanțurile s-au oprit din mișcarea lor spre est. Pe măsură ce India și Eurasia continuau coliziunea, „lucrurile nu puteau continua spre est”, spune Royden. Chiar dacă majoritatea specialiștilor spun că scurtarea crustei a format platoul estic, Royden este de părere că aceasta nu este neapărat o teorie validă, pentru că nu există atât de multe dovezi în acest sens.

Mișcarea litosferei se sub platou poate fi cea care a determinat cutremurul din Sichuan. Zona în care a avut loc cutremurul este considerată a fi tradițional o regiune cu riscuri reduse de mișcări tectonice. Unii geologi sunt de părere că mișcarea tectonică a fost rezultatul unei felii de împingere în sus și una peste alta. Dar „când te uiți la întregul context geologic”, spune Royden, ridicarea verticală a litosferei din regiune ar putea să fie de vină.

Pe măsură ce materialele sunt împinse spre est și se ciocnesc unele de altele, părți mai dure din zona Bazinului Sichuan se adună una peste alta în partea de est. Interpretarea lui Royden este că o falie cu mișcare verticală și mișcarea dinspre est au creat cutremurul. Deși multe dintre aspectele legate de acest platou rămân în continuare un mister, Royden considera că într-un deceniu sau două, geologii vor avea o imagine mai clară despre ceea ce se petrece sub „Acoperișul Lumii”.

Vă mai recomandăm și:

Izvoarele termale indică locul în care plăcile continentale se ciocnesc sub Platoul Tibet

Un vulcan din Antarctica a declanșat 85.000 de cutremure

Dovezi ale unei activități tectonice antice, vechi de 2,5 miliarde de ani, descoperite în China

Cine s-a stabilit definitiv mai întâi pe Podișul Tibetan, Omul de Denisova sau Homo Sapiens?