Un algoritm poate citi gândurile pe baza scanărilor cerebrale

Cercetătorii au creat algoritmul care citește gândurile folosindu-se de scanările RMNf. Aceștia au putut decodifica ce auzeau și gândeau subiecții, fără ca măcar să îi atingă.

Tehnicile anterioare de citire a gândurilor se bazau pe implantarea de electrozi adânc în creierul oamenilor. Noua metodă, descrisă într-o lucrare publicată în baza de date bioRxiv, se bazează în schimb pe o tehnică neinvazivă de scanare a creierului numită imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (RMNf).

• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar
• Albert Einstein a avut dreptate: Timpul se scurge mai repede pe planeta Marte!

RMNf urmărește fluxul de sânge oxigenat prin creier și, deoarece celulele active ale creierului au nevoie de mai multă energie și oxigen, această informație oferă o măsurătoare indirectă a activității creierului.

Algoritmul care citește gândurile printr-o metodă neinvazivă

Prin natura sa, această metodă de scanare nu poate capta activitatea creierului în timp real, deoarece semnalele electrice eliberate de celulele creierului se mișcă mult mai repede decât se mișcă sângele prin creier. Dar, în mod remarcabil, autorii studiului au descoperit că ar putea folosi în continuare această măsurătoare imperfectă pentru a decoda sensul semantic al gândurilor oamenilor, deși nu au putut produce traduceri cuvânt cu cuvânt, scrie Live Science.

„Dacă ai fi întrebat orice specialist în neuroștiință cognitivă din lume în urmă cu 20 de ani dacă algoritmul care citește gândurile era realizabil, ar fi râs și te-ar fi dat afară din cameră”, spune Alexander Huth, neurocercetător la University of Texas at Austin, din SUA, și autor principal al studiului.

„Decodorul” de gânduri

Pentru noul studiu, care nu a fost încă evaluat de colegi, echipa a scanat creierul unei femei și a doi bărbați în vârstă de 20 și 30 de ani. Fiecare participant a ascultat 16 ore de podcasturi și emisiuni radio diferite în mai multe sesiuni, în interiorul unui scaner. Echipa i-a transmis apoi aceste scanări unui algoritm de computer pe care l-au numit „decodor”, care a comparat modelele din înregistrările audio cu modelele din activitatea creierului.

Algoritmul care citește gândurile a putut apoi să preia o înregistrare RMNf și să genereze o poveste bazată pe conținutul său, iar acea poveste s-a potrivit cu conținutul podcastului sau al emisiunii radio „destul de bine”, a spus Huth.

La ce va fi folosit acest algoritm?

Cu alte cuvinte, decodorul putea deduce ce poveste a auzit fiecare participant pe baza activității creierului său. Algoritmul a făcut unele greșeli, cum ar fi schimbarea pronumelor personajelor și utilizarea primei și celei de-a treia persoane. „Știe destul de exact ce se întâmplă, dar nu cine face lucrurile”, a spus Huth.

În teste suplimentare, algoritmul putea explica destul de precis intriga unui film mut pe care participanții l-au vizionat în scaner. Putea chiar să arate o poveste pe care participanții și-au imaginat că o spun în capul lor. Pe termen lung, echipa de cercetare își propune să dezvolte această tehnologie, astfel încât să poată fi utilizată în interfețele creier-calculator concepute pentru persoanele care nu pot vorbi sau tasta.

Vă recomandăm să citiți și:

Celule cerebrale crescute în laborator au învățat să joace un joc video din anii ’70

Vârsta sau genetica: Ce influențează, de fapt, modul în care îmbătrânim?

Oamenii de știință au descoperit de ce ne vin cele mai bune idei la duș

De ce oamenii nu se pot gâdila singuri? Iată o posibilă explicație!