Primate ciudate trăiau într-un întuneric total în Arctica, în urmă cu 52 de milioane de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cu 52 de milioane de ani în urmă, pe vremea când Arctica era caldă și mlăștinoasă, dar încă învăluită în bezna iernii polare de șase luni, două primate mici cutreierau teritoriul. În încercarea continuă de supraviețuire, primatele își foloseau mușchii maxilarului pentru a mesteca vegetația de la Polul Nord, potrivit unui nou studiu.

Cele două primate, care au aparținut genului Ignacius și care au primit denumirile  I. dawsonae și I. mckennai, erau mici, cântărind aproximativ două kilograme. Acestea sunt cele mai timpurii exemplare de primate care au trăit în Arctica, potrivit noului studiu publicat în jurnalul PLOS One.

• Cercetătorii tocmai au confirmat prima dovadă a dinozaurilor în Antarctica
• Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută

Constatările se bazează pe o analiză a maxilarului și a dinților găsiți în Insula Ellesmere din nordul Canadei.

Climatul cald și umed cândva existent în nord

„Dacă te gândești la rudele lor moderne, fie că este vorba de primate sau lemuri zburători, acestea sunt printre cele mai adaptate la tropice și iubitoare de vreme caldă dintre toate mamiferele, așa că acestea ar fi ultimele mamifere pe care te-ai aștepta să le vezi acolo, la nord de Cercul Polar”, a declarat autorul principal al studiului, Christopher Beard, paleontolog de vertebrate la Universitatea din Kansas, SUA, potrivit Live Science.

Cele două specii au trăit în Eocen (cu 56 de milioane de ani până la 33,9 milioane în urmă), o perioadă de încălzire planetară intensă. La acel moment, nu existau calote glaciare la poli, iar insula Ellesmere ar fi avut un climat cald și umed, potrivit autorului coordonator al studiului, Kristen Miller, de la Universitatea din Kansas.

O modificare survenită în timpul supraviețuirii

Principala provocare pentru animalele care trăiesc atât de departe în nord este lipsa de hrană. În astfel de condiții, este probabil ca vegetația să fie rară în timpul acelor ierni lungi și întunecate, așa că cercetătorii presupun că animalele arctice din genul Ignaceous au supraviețuit probabil cu alimente greu de mestecat, cum ar fi semințe sau scoarță de copac.

Pentru a face din aceste alimente o sursă de hrană, maxilarul animalelor era intens solicitat, ceea ce și cercetătorii au descoperit la fosile. Animalele erau, de asemenea, mult mai mari decât rudele lor primate din sud.

„Cinci kilograme nu pare o greutate foarte mare, dar în comparație cu strămoșii acestor indivizi, este gigantic. Rudele apropiate cu aceste animale pe care le găsim în Wyoming sunt de mărimea veverițelor”, a spus Beard.

O posibilă migrare spre Arctica de azi

În ecologie, există în general o tendință generală numită „regula lui Bergmann”. Potrivit acesteia, cu cât animalele trăiesc mai departe de ecuator, cu atât tind să fie mai mari. Dimensiunea este o adaptare obișnuită la temperaturi mai scăzute.

Încălzirea din Eocen a permis multor specii să își mute aria de răspândire spre nord, o tendință pe care ecologiștii o observă acum în rândul speciilor moderne din cauza schimbărilor climatice cauzate de om.

Pe măsură ce planeta se încălzește, mai multe specii vor coloniza probabil Arctica, dar, ca în cazul lui Ignacius, multe dintre ele nu se vor limita la colonizare, ci se vor diversifica în noi specii odată ajunse acolo.

Vă mai recomandăm și: 

Un dispozitiv cu ecran tactil s-a dovedit util în studiul primatelor sălbatice

Primele imagini care arată cum prind pește maimuțele din Alpii japonezi

Unelte de piatră făcute de maimuțe au fost găsite în Brazilia

Un aisberg cât Londra s-a desprins din Antarctica