Test de cultură generală. Ce se întâmplă cu rinichii vechi după un transplant?

Haideți să deslușim una dintre curiozitățile medicale pe care probabil unii dintre voi le au: ce se întâmplă cu rinichii vechi după un transplant?

Ce se întâmplă cu rinichii vechi după un transplant? De obicei, aceștia rămân în corpul pacientului.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

În timpul majorității transplanturilor de rinichi, rinichii bolnavi nu sunt îndepărtați. Noul rinichi este adăugat în zona abdominală inferioară pentru a permite conectarea ușoară la vezica urinară, explică Britannica.

Ce se întâmplă cu rinichii vechi după un transplant și alte curiozități

În 1954, rinichiul uman a devenit primul organ transplantat cu succes, o realizare care i-a adus ulterior chirurgului Joseph Murray Premiul Nobel. Deși transplantul de rinichi este o procedură bine cunoscută și frecvent realizată, există încă multe aspecte mai puțin știute despre cum funcționează. Iată patru curiozități surprinzătoare despre transplantul de rinichi.

Dializa nu este obligatorie înainte de transplant. Mulți pacienți presupun că trebuie să fie pe dializă pentru a fi eligibili pentru un transplant de rinichi, dar acest lucru nu este adevărat. De fapt, cei care primesc un transplant timpuriu au o sănătate mai bună pe termen lung și o calitate a vieții superioară. Un transplant precoce elimină necesitatea dializei, un proces care folosește o mașină pentru a înlocui funcția rinichilor.

Un singur rinichi este suficient. Deși oamenii se nasc cu doi rinichi, majoritatea pacienților transplantați au nevoie doar de unul. „Un rinichi sănătos este, de obicei, suficient pentru a îndeplini funcțiile necesare”, explică chirurgul de transplant dr. Bruce E. Gelb. Acest lucru înseamnă că un donator decedat poate salva două vieți, explică NYU Langone Health.

Rinichii originali nu sunt îndepărtați

Spre deosebire de un transplant de inimă, plămâni sau ficat, care înlocuiește complet organul bolnav, rinichiul transplantat este adăugat fără a îndepărta rinichii originali ai pacientului. Aceștia sunt eliminați doar dacă provoacă probleme grave, cum ar fi hipertensiune arterială severă sau infecții frecvente. În timp, rinichii nefuncționali se micșorează și nu mai reprezintă un obstacol.

Noul rinichi este plasat într-o locație diferită. În loc să fie poziționat în locul rinichilor originali, rinichiul transplantat este implantat în partea inferioară a abdomenului. Această plasare permite o conexiune mai simplă la vezica urinară și la vasele de sânge principale.

„Rinichii noștri naturali sunt așezați sus în abdomen, parțial protejați de coaste, ceea ce face ca intervenția chirurgicală să fie mai invazivă și să crească riscul de formare a țesutului cicatricial. Deși rinichiul are dimensiunea unui pumn, abdomenul oferă suficient spațiu pentru plasarea sa, fără a afecta organele din jur și făcându-l ușor accesibil pentru biopsii dacă este necesar”, explică dr. Gelb.

Aceste informații evidențiază complexitatea și eficiența transplantului de rinichi, o procedură care continuă să salveze vieți în fiecare zi.

Vă recomandăm să citiți și:

Este adevărat că balsamul de buze creează dependență?

Medicii avertizează că o cupă menstruală introdusă greșit poate face mai mult rău decât bine

Îndulcitorii cresc riscul cardiac, dezvăluie un nou studiu

Fibrele ciupercilor ar putea proteja împotriva gripei