Măcelarii neanderthalieni din peșteri diferite aveau specializări diferite. Comunitățile de neanderthalieni care trăiau în Orientul Mijlociu acum aproximativ 60.000 de ani par să fi dezvoltat practici distincte de tranșare a animalelor, sugerând că fiecare grup avea propriile tradiții culinare.
Măcelarii neanderthalieni din peșteri diferite aveau specializări diferite. Prin analizarea urmelor de tăieturi de pe oasele animalelor descoperite în două situri apropiate din Israel, cercetătorii au constatat că „cultura gastronomică” varia de la o peșteră la alta, o descoperire ce întărește ideea unei complexități comportamentale mai mari la această specie dispărută, înrudită cu noi.
„Mult timp am avut imaginea neanderthalienilor ca fiind niște supraviețuitori duri, dar lipsiți de rafinament cultural. Această percepție a început să se schimbe abia recent, odată cu tot mai multe dovezi privind o cultură neanderthaliană localizată”, a declarat autoarea studiului, Anaëlle Jallon.
Jallon a explicat pentru IFLScience că, de exemplu, în Levant s-au observat diferențe de la un sit la altul în ceea ce privește modul de fabricare a uneltelor.
„Iar acum vedem acest lucru și într-un aspect comportamental esențial pentru supraviețuire: tranșarea și consumul cărnii. Dacă ar fi fost concentrați exclusiv pe supraviețuire, ne-am fi așteptat să folosească întotdeauna metoda cea mai eficientă de tranșare a acelorași animale. Dar realitatea e diferită”, a adăugat ea.
Pentru a înțelege obiceiurile neanderthalienilor în materie de tranșare, cercetătorii au analizat la microscop și cu ochiul liber 344 de oase de animale descoperite în peșterile Amud și Kebara, aflate la circa 70 de kilometri distanță una de cealaltă. Ambele locuri au fost locuite de neanderthalieni cu între 50.000 și 60.000 de ani în urmă, iar comunitățile de acolo vânau aceleași specii și foloseau unelte similare.
Cu toate acestea, autorii studiului notează că „grupurile contemporane de neanderthalieni care au locuit în peșterile Amud și Kebara au exploatat comunități similare de erbivore în moduri subtil diferite”.
De exemplu, în cazul oaselor lungi ale mamiferelor mici, cum ar fi gazelele, cercetătorii au observat că în Kebara predominau fragmentele mari, cu câteva grupe mici de tăieturi și multe urme izolate. În schimb, în Amud, fragmentele erau mult mai mici și acoperite cu tăieturi suprapuse în toate direcțiile.
Pe baza unor experimente practice, cercetătorii au concluzionat că aceste diferențe nu pot fi explicate prin niveluri diferite de îndemânare sau de unelte, ci par să reflecte preferințe culturale locale.
„Nu avem suficiente alte date care să ne spună exact de ce apar aceste diferențe, dar ar putea avea legătură cu modul în care era organizat grupul. Poate că în Amud fiecare își tăia singur bucata de carne, ceea ce ar genera multe urme diferite, în timp ce în Kebara exista o persoană desemnată care tranșa totul cu precizie”, sugerează Jallon.
„Aceasta e doar o ipoteză. E posibil, de asemenea, ca metodele de preparare a cărnii să fi fost diferite. Dacă în Amud o lăsau să se usuce sau să înceapă să se descompună, devenea mai greu de tăiat, ceea ce lăsa alte tipuri de urme”, adaugă cercetătoarea.
Indiferent de metodele folosite, ceea ce contează este că aceste comportamente s-au menținut constant de-a lungul mai multor faze de locuire, timp de mii de ani. Acest lucru sugerează că tehnicile de prelucrare a hranei erau învățate și transmise din generație în generație, o dovadă clară de transmitere culturală în rândul neanderthalienilor.
Studiul a fost publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology.
S-a aflat în sfârșit de ce statuile reginei Hatșepsut erau distruse în Egiptul Antic
Care specie umană a folosit matematică pentru prima dată?
Cel mai longeviv monarh din istorie este unul de care probabil nu ați auzit
Test de cultură generală. De ce chinezii mănâncă doar cu bețișoare?