Un obiect spațial foarte puternic, descoperit într-o galaxie apropiată și vizibil până acum doar în lungimi de undă radio milimetrice, ar putea fi un tip complet nou de corp astrofizic, fără precedent în observațiile astronomilor.
Acest obiect spațial foarte puternic a fost botezat „Punctum”, din latinescul „pūnctum”, care înseamnă „punct” sau „pată”, de către o echipă condusă de Elena Shablovinskaia, de la Instituto de Estudios Astrofísicos, Universitatea Diego Portales (Chile). Shablovinskaia l-a descoperit folosind ALMA (Atacama Large Millimeter/submillimeter Array).
„În afara domeniului găurilor negre supermasive, Punctum este cu adevărat impresionant”, a declarat Shablovinskaia. Astronomii nu știu încă ce este, doar că este compact, are un câmp magnetic surprinzător de ordonat și în centrul său se află o sursă ce radiază cantități intense de energie.
„Privit în context, Punctum este uimitor de luminos, de 10.000 până la de 100.000 de ori mai strălucitor decât un magnetar obișnuit, de circa 100 de ori mai strălucitor decât microquasarii și de 10-100 de ori mai luminos decât aproape toate supernovele cunoscute, depășit doar de Nebuloasa Crab în rândul surselor stelare din galaxia noastră”, a adăugat cercetătoarea.
Punctum se află în galaxia activă NGC 4945, o vecină relativ apropiată a Căii Lactee, la circa 11 milioane de ani-lumină distanță, puțin dincolo de marginea Grupului Local. Cu toate acestea, nu poate fi observat în lumină vizibilă sau în raze X, ci doar în lungimi de undă radio milimetrice. Misterul este astfel amplificat, mai ales că Telescopul Spațial James Webb (JWST) nu l-a studiat încă în infraroșu apropiat și mediu. Observațiile din 2023 arată că luminozitatea sa a rămas constantă, ceea ce înseamnă că nu este o erupție sau un fenomen trecător.
Radiația în domeniul milimetric provine de obicei de la obiecte reci, precum discuri protoplanetare tinere sau nori moleculari interstelari. Totuși, fenomenele extrem de energetice, cum ar fi quasarii sau pulsarii, pot emite unde radio prin radiație sincrotron, generată atunci când particulele încărcate se deplasează aproape de viteza luminii în spirale în jurul liniilor de câmp magnetic. Polarizarea puternică a luminii milimetrice sugerează existența unui câmp magnetic foarte bine structurat, un indiciu că radiația este, cel mai probabil, de tip sincrotron. Obiectele cu o polarizare ridicată tind să fie compacte, deoarece cele de dimensiuni mari au câmpuri magnetice dezordonate, care estompează polarizarea, scrie Space.com.
O ipoteză este că radiația ar putea fi alimentată de un magnetar, un tip de pulsar cu câmp magnetic extrem de puternic. Însă magnetarii cunoscuți (și pulsarii obișnuiți) sunt mult mai puțin luminoși în domeniul milimetric decât Punctum.
Resturile de supernovă, precum Nebuloasa Crab, ceea ce a rămas dintr-o stea care a explodat în anul 1054, sunt luminoase în domeniul milimetric. Problema este că acestea sunt mult mai mari; Nebuloasa Crab, de exemplu, are aproximativ 11 ani-lumină în diametru, pe când Punctum pare mult mai compact. „În acest moment, Punctum este unic, nu se încadrează în nicio categorie cunoscută. Și, sincer, nimic asemănător nu a fost văzut în vreun studiu milimetric anterior, mai ales pentru că, până de curând, nu aveam nimic la fel de sensibil și precis precum ALMA”, a spus Shablovinskaia.
Există și posibilitatea ca Punctum să fie doar un caz extrem al unui obiect familiar, cum ar fi un magnetar aflat într-un mediu neobișnuit sau o rămășiță de supernovă care interacționează cu material dens. Dar acestea sunt doar ipoteze, fără dovezi concrete. Este foarte posibil ca Punctum să fie primul dintr-o nouă clasă de obiecte astrofizice, detectabile doar cu ALMA.
În comparație, Punctum este de 100 de ori mai slab decât nucleul activ al galaxiei NGC 4945, alimentat de o gaură neagră supermasivă. Probabil nici nu ar fi fost remarcat în datele ALMA dacă nu ar fi avut o polarizare atât de puternică.
Observațiile suplimentare cu ALMA ar putea dezvălui natura sa. Descoperirea a fost făcută întâmplător, în timpul unor observații ale nucleului activ al galaxiei. O campanie dedicată lui Punctum ar putea atinge un nivel de zgomot mult mai mic și l-ar putea observa pe diferite frecvențe.
Ajutorul cel mai mare ar putea veni de la Telescopul James Webb (JWST): dacă acesta detectează un corespondent în infraroșu, rezoluția sa superioară ar putea oferi indicii decisive. „Spectrul larg și rezoluția ridicată ale lui JWST ar putea arăta dacă radiația lui Punctum este pur sincrotron sau implică și praf ori linii de emisie”, a spus Shablovinskaia.
Pentru moment, astronomii rămân doar cu întrebări. „În orice caz, Punctum ne arată că mai avem multe de descoperit pe cerul milimetric”, a conchis Shablovinskaia.
Lucrarea ce descrie descoperirea a fost acceptată pentru publicare în Astronomy & Astrophysics, iar o versiune preprint este disponibilă pe astro.ph.
Astronomii au confirmat ce produce comportamentul ciudat al stelei Betelgeuse
Încă o țară anunță mari ambiții spațiale! Cine vrea să construiască o bază pe Lună până în 2045?
Un nou obiect extraordinar, cu o orbită neobișnuită, a fost descoperit în Sistemul Solar