Gropile funerare neolitice dezvăluie practici de război macabre

Perioada neolitică, considerată ultima etapă a Epocii Pietrei, ar fi putut fi un timp extrem de brutal pentru mulți oameni din Europa. Gropile funerare neolitice au scos la iveală dovezi ale unor masacre ce au implicat comunități întregi, răpiri relativ frecvente ale fetelor tinere, execuții și gropi comune.

În gropile funerare neolitice din regiunile Achenheim și Bergheim, în nord-estul Franței, au fost identificate urme ale acestui tip de violență, datând din jurul anilor 4300-4150 î.Hr.

• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului
• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma

Un studiu publicat în 2015 a documentat existența unor gropi funerare masive, în care au fost descoperite rămășițe umane cu membrele tăiate și victime supuse unor acte de cruzime care depășeau ceea ce era necesar pentru a le provoca moartea. Aceste dovezi sugerau că oamenii respectivi erau victime ale practicilor de război, deși nu putea fi exclusă ipoteza că unii erau membri proscriși ai comunității, indivizi sacrificați sau aduși pentru înmormântare după bătălii, scrie Phys.org.

Alte gropi din aceste situri conțineau schelete relativ intacte, semn că acestea le aparțineau unor indivizi decedați din alte cauze și, cel mai probabil, membri ai comunității locale.

Ce arată gropile funerare neolitice despre chinurile la care erau supuși unii oameni?

Pentru a înțelege mai bine originea victimelor care au suferit tratamente violente și contextul social al acestor evenimente, o echipă de cercetători a realizat analize izotopice pe dinții și oasele a 82 de indivizi din cele două situri, atât cei mutilați, cât și cei care au avut parte de o înmormântare „normală”.

Un studiu recent, publicat în Science Advances, a urmărit să afle detalii despre alimentație, mobilitate și istoria timpurie a vieții acestor oameni, pentru a compara cele două grupuri. Rezultatele au scos în evidență o diferență majoră: victimele păreau să provină din grupuri invadatoare, nu din populația locală. Analizele au arătat diete diferite, practici culturale distincte și tipare de mobilitate în copilărie care sugerau migrație.

Autorii studiului cred că aceste diferențe reprezintă dovezi puternice că mutilările aveau legătură cu războiul, iar brațele tăiate erau folosite ca trofee, în linie cu practicile altor comunități din aceeași perioadă.

„Cel mai probabil, membrele superioare tăiate erau trofee luate de pe corpurile dușmanilor căzuți în luptă sau în raiduri, imediat după moarte, și aduse în sat. Capetele și mâinile par a fi cele mai comune trofee umane documentate în registrele arheologice, deși sursele scrise și etnografice menționează și alte părți ale corpului, inclusiv țesuturi moi, precum scalpuri, urechi sau organe genitale, care, de regulă, nu se conservă”, notează cercetătorii.

Cum sărbătoreau oamenii din Neolitic victoriile?

Arheologii consideră că situl reprezintă „una dintre cele mai timpurii dovezi bine documentate ale unor sărbători ale victoriei militare din Europa preistorică”. Studiul aduce mai multă lumină asupra practicilor sociale și de război ale oamenilor din Neolitic, contrazicând într-o anumită măsură imaginea idilică a modului lor de viață. Autorii atrag atenția asupra rolului credințelor religioase în legitimarea violenței, dar și asupra procesului de dezumanizare și „demonizare” a inamicului pentru a justifica atrocitățile, o practică regăsită în numeroase culturi de-a lungul istoriei.

„Victimele puteau servi unor scopuri spirituale (de exemplu, oferirea de hrană și sclavi strămoșilor sau zeilor), consolidau autoritatea politică prin afișarea cruzimii fără milă și îi aduceau un tribut gloriei. Imaginea dezumanizată a dușmanului, prezentat ca depravat și malefic, meritând cruzime și răzbunare, le permitea nu doar agresorilor să ucidă și să mutileze, ci și comunității să sprijine aceste acte prin detașare morală. Teama de ce s-ar putea întâmpla dacă un inamic demonizat nu este înfrânt sau măcar ținut sub control devenea o justificare pentru perpetuarea ori chiar escaladarea violenței”, explică autorii.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce este călcâiul lui Ahile?

Ziua în care Orientul şi Occidentul s-au despărţit pentru totdeauna din punct de vedere religios

Test de cultură generală. Care este cea mai grea statuie din lume?

Descoperirea Troiei de către Heinrich Schliemann: adevăr și legendă în arheologie