Premonițiile unui diplomat german legate de România: „Nu avem de aşteptat de acolo nimic altceva mai bun, ci doar mai rău”

Pentru factorii de decizie din Germania anului 1914, proclamarea neutralității României în Primul Război Mondial a fost o surpriză. Dar nu toți contemporanii acelor evenimente au fost luați prin surprindere. Una dintre cele mai bune analize făcute la acel moment asupra politicii externe a României aparține lui Wilhelm Muehlon, un cunoscut jurist și diplomat german, care a fost și director adjunct la uzinele Krupp. Analiza surprinde prin claritate și realism, contribuind la o mai bună înțelegere asupra mecanismelor care au stat la baza deciziei României de a adopta neutralitatea.

Imediat după ce s-a declanșat Primul Război Mondial, la 28 iulie 1914, cele două mari alianțe care au ajuns să se înfrunte: Antanta, compusă din Franța, Imperiul Britanic, Imperiul Rus și Tripla Alianță, formată din Germania și Austro-Ungaria, au căutat să atragă și alți aliați.

• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului
• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma

Deși Italia și România erau membre ale Triplei Alianțe, cele două țări și-au proclamat neutralitatea. Tratatul de alianță le obliga să intervină în război doar în cazul în care unul dintre statele semnatare era atacat.

Cum Austro-Ungaria atacase Serbia, cele două state nu erau constrânse de tratat să intervină în conflict. În plus, în ambele țări, opinia publică sprijinea masiv Antanta. România și-a proclamat neutralitatea după discuțiile ce au avut loc în cadrul Consiliului de Coroană desfășurat la Sinaia în data de 3 august 1914.

„Germania ar fi găsit România de partea inamicilor dacă războiul european ar fi izbucnit un an mai târziu”

Decizia de neutralitate a României a fost o surpriză pentru autoritățile de la Berlin, care totuși au sperat că la un moment dat va fi schimbată. Au existat însă și diplomați germani care au afirmat contrariul. Nu doar că România nu va intra în război de partea Triplei Alianțe, ci va intra în război de partea Antantei. Jurnalul lui Wilhelm Muehlon conține o astfel de analiză.

Iată ce scria acesta la 23 august 1914: „Mare însemnătate se atribuie aderării imediate a României, care ar putea să înainteze în inima Rusiei spre Kiev. Numai că relaţiile României cu Austro-Ungaria s-au deteriorat extraordinar în ultima vreme.

Alianța dintre aceste două state fusese dintotdeauna o chestiune destul de secretă între monarhii lor, iar guvernul de azi al României nu mai vrea să aibă de a face cu aşa ceva. Oricum, până acum un an, s-au elaborat regulat planuri de acțiune comună a celor două state pentru eventualitatea unor complicații războinice cu Rusia. Dar de când Austro-Ungaria s-a pronunțat împotriva păcii de la Bucureşti (din 1913, n.r.), orice urmă de bunăvoință a României a dispărut.

A început să se împrietenească rapid cu Franța, Italia, Grecia şi mai ales cu Rusia. În pofida influenței sale personale, regele (Carol I, n.r.), care a fost mereu prieten al germanilor, s-a văzut neputincios împotriva curentului care a cuprins toate straturile societății şi partidele politice şi a început să înoate şi el în același sens. După convingerea mea – şi cunosc destul de bine cum stau lucrurile cu românii -, Germania ar fi găsit România de partea inamicilor dacă războiul european ar fi izbucnit un an mai târziu.

De pe acum, părerea majorității se pronunță pentru o răfuială cu Ungaria, iar îngrijorarea pentru un viitor pericol rusesc nu este luată prea în serios.

„Românii au arătat deseori Berlinului cât de dificilă este relația lor cu Austro-Ungaria”

Prin însemnările făcute în jurnalul său, Wilhelm Muehlon arăta că era un fin cunoscător al realităților politice din România. România era extrem de atentă la suferința românilor din Transilvania, iar pentru modul în care erau tratați românii de dincolo de Carpați nu era vinovată doar Austro-Ungaria, ci și Germania, care nu luase nicio măsură pentru a domoli aliatul austro-ungar.

„Dacă măcar s-ar fi ameliorat situația românilor din Transilvania – preciza Wilhelm Muehlon–, lucrurile ar fi putut să stea altfel. De fapt însă, Germania este cea care nu a fost în stare să impună acest lucru, deşi părerea românilor este că dacă s-ar fi urmărit serios acest obiectiv s-ar fi putut obține ceva.

Românii sunt convinși că greșeala decisivă a fost săvârșită de către cei de la Berlin, cu Austro-Ungaria nu aveau ei oricum nicio speranță, iar alianța se încheiase de dragul Berlinului şi în niciun caz de dragul Vienei.

Intervenția Germaniei în favoarea României, cu prilejul încheierii păcii de la Bucureşti, este privită de români ca un gest frumos şi unic, în niciun caz expresia unei politici consecvente.

Românii au arătat deseori Berlinului cât de dificilă este relația lor cu Austro-Ungaria şi au subliniat că vor un contact mai strâns cu Reich-ul german, cu care nu au motive de litigiu. Numai că Berlinul i-a trimis mereu pe români la Viena, ceea ce a echivalat cu refuzul de a le satisface cererea cea mai importantă.

În final, românii au vrut să audă din gura celor de la Berlin că ei vor moșteni Transilvania de îndată ce se va ivi ocazia. Din acest motiv şi-ar fi pus surdină cererilor dacă nu survenea atentatul”.

„Dezmembrarea Austro-Ungariei este credo-ul popoarelor din răsăritul Europei”

În august 1914, Wilhelm Muehlon considera că Germania poate spera cel mult că România își va menține neutralitatea, iar dacă războiul avea să se prelungească, Germania nu se putea aștepta la nimic bun. Cuvintele diplomatului german aveau să se adeverească doi ani mai târziu când România a intrat în război de partea Antantei.

„Dezmembrarea Austro-Ungariei, mai devreme sau mai târziu în cursul acestui secol, este credo-ul popoarelor din răsăritul Europei, pe care şi eu îl împărtășesc – preciza Wilhelm Muehlon. Acum, în război, putem cel mult să sperăm la neutralitatea României.

România ar fi putut fi determinată să lupte împotriva Rusiei, deşi situația românilor din Basarabia este incomparabil mai bună decât cea a românilor din Transilvania, dar România nu va porni niciodată împotriva Rusiei atâta vreme cât acest lucru înseamnă un conflict cu Franța, pe care ei o iubesc, şi cu Anglia, considerată ca un arbitru de pace al Europei.

Cui nu se mulțumește cu neutralitatea României, aceluia îi spun cu certitudine că nu avem de aşteptat de acolo nimic altceva mai bun, ci doar mai rău în cazul în care războiul nu se va termina cu victoria rapidă şi decisivă a Germaniei”.

Vă recomandăm să citiți și:

Ziua în care România intra în prima conflagraţie mondială

Ziua în care a început să fie ridicat un simbol al Războiului Rece

De ce Woodstock nu s-a repetat niciodată (și nici nu se va repeta)? Trei zile de muzică, iubire, dar și haos, în vara anului 1969

Mary Mallon, prima persoană identificată ca fiind purtătoare a febrei tifoide