Ceaușescu, bătrânețea și vânătoarea

Dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost extrem de pasionat de vânătoare. Nu respecta mai deloc regulile vânătorești și împușca toate animalele ce se iveau în bătaia puștii. Nu contau dacă erau animale ocrotite de lege sau erau pui, orice vietate din pădure care avea ghinionul să apară în raza sa de ochire murea, mai ales că Ceaușescu nu era tocmai un țintaș rău. Ba, din contră. Pentru a își satisface această pasiune a dat ordin ca peste tot în țară să fie create rezervații de vânătoare speciale în care doar el avea dreptul să vâneze. Dar, odată cu trecerea timpului și a înaintării în vârstă, nu a mai putut face eforturi fizice prea mari, așa că a căutat să găsească alte soluții pentru a vâna în continuare.

Pe la începutul anilor `80, Ceaușescu a început să resimtă major primele semne ale bătrâneții. Pentru a continua să vâneze, fără să facă lungi și solicitante deplasări, a dat ordin ca în apropierea Bucureștiului să se creeze noi rezervații de vânătoare care să fie populate cu tot felul de animale sălbatice aduse de la munte.

• Povestea reală a lui Corinne Hofmann: Cum o europeancă a renunțat la tot pentru iubirea unui…
• Ziua în care „pastorul de vise” s-a stins, dar lupta pentru libertate a continuat

„În ultimii 10 ani de viață, Ceaușescu începea să simtă din ce în ce mai mult semnele bătrâneții. Nu mai putea face eforturi fizice prea mari. Nu-l lăsau nici doctorii, dar mai ales ea, `savanta` care, zi de zi, ceas de ceas, îl dirija ce şi cum să facă, inclusiv în problemele de vânătoare.

Dată fiind starea de sănătate, Ceaușescu a dat ordin ca în apropierea Bucureștiului să se creeze noi rezervații de vânătoare care să fie populate în special cu cerbi comuni şi căpriori, capturați din alte zone ale ţării”, scrie inginerul silvic Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.

Două capre de munte aduse din Franța, împușcate de Ceaușescu în țarc

Totuși în zona șes erau câteva rezervații speciale de vânătoare, cu mistreți, cerbi și fazani. Dar Ceaușescu dorea ca și alte animale de la munte să fie aduse la câmpie.

„Rezervații de mistreți, cu efective mari, în zona de câmpie, erau destule. Pentru cerbi lopătari erau 3-4 păduri suprapopulate. Muflonii îi avea la dispoziție în țarcurile de la Scrioaștea şi Constanța.

La fazani era mai simplu, pentru că erau luaţi din fazanerie şi li se dădea drumul în pădure. Atunci, ce să mai aducem la câmpie lângă Bucureşti? Ursul? Capra neagră? Cocoşul-de-munte? După capul lui, dacă mai trăia, era în stare să ne oblige să facem şi acest lucru. Doar era deja un precedent creat cu capre de stâncă, importate din Munții Alpi şi ţinute într-un țarc din Pădurea Snagov, la 30 km de Bucureşti.

Nici măcar pentru această specie de vânat, nouă în ţara noastră, nu a avut considerație. Cele mai frumoase două exemplare le-a împușcat în țarc. Numai Ceaușescu putea proceda astfel!”, scrie Vasile Crișan, unul dintre specialiștii care s-a ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.

Ceaușescu, nemulțumit de numărul și de calitatea animalelor împușcate

Chiar și așa, Ceaușescu a început să fie nemulțumit în anii ‘80 de rezultatele pe care le avea la vânătoare. De aceea a crezut că personalul care se ocupa de organizarea partidelor de vânătoare la care participa nu se mai ocupa cum trebuie de acest lucru. Astfel a pus să fie supravegheați.

„Rezultatele obținute la vânătoare – precizează Vasile Crișan -, în special la cerb comun, nu îl mai mulțumeau. În 1980 împușcase un cerb comun, de excepție, care, un an mai târziu, a fost omologat ca trofeu record mondial, dar după aceea, câțiva ani la rând, nu a mai vânat cerbi cu trofee demne de luat în seamă. Pentru el!

Îi ajunsese la urechi informația că personalul silvic şi de vânătoare nu se mai ocupă de vânătorile lui aşa cum ar trebui şi că i se ascunde adevărul, în sensul că, deşi erau identificați cerbi cu trofee valoroase, faptul nu era raportat… sus, ceea ce era perfect adevărat. Pentru a se edifica şi mai bine asupra acestor aspecte, a cerut aplicarea unor măsuri mai puțin transparente. (…)

Urmau să ne supravegheze și să ne controleze în legătură cu modul cum noi, toți cei implicați în acțiunile de vânătoare cu șeful statului, ne facem datoria, dacă suntem corecți şi sinceri în raportarea datelor privind existența sau nu a unor cerbi cu trofee valoroase. Doi ani la rând s-a aplicat această măsură, fără să se constate nimic deosebit”.

Până la urmă, în vara anului 1986, Nicolae Ceaușescu l-a schimbat din funcție pe inspectorul de stat adjunct care răspundea de organizarea vânătorilor la care participa șeful statului. A pus un personaj obedient care a desfășurat toate măsurile necesare ca Nicolae Ceaușescu să poată vâna cât mai multe animale sălbatice.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Totul pentru vânătorile lui Nicolae Ceaușescu”

Cum a vrut Nicolae Ceauşescu să demoleze Gara de Nord, construită din ordinul Regelui Carol I

Ceaușescu și fazanii. Peste 300 de fazani împușcați de dictator la fiecare partidă de vânătoare

Ceaușescu, la vânătoare de urși cu tovarășa de viață: „Ea îi arăta fiecare urs. El nu se mai uita dacă este mare sau mic, trăgea în tot”