România, victimă a planurilor generalilor ruși. Secretele pe care rușii i le-au spus generalului francez Henri Berthelot

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

După intrarea României în Primul Război Mondial, Franța, la solicitarea reprezentanților politici și militari români, a trimis în România o amplă Misiunea Militară care avea scopul să consilieze, sprijine și să instruiască Armata Română. Misiunea Militară Franceză în România a fost condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. În drum spre România, Berthelot s-a oprit la Sankt-Petersburg pentru a se informa despre planurile pe care le avea Imperiul Țarist față de România. Ceea ce a auzit nu anunța nimic bun pentru România.

La 27 august 1916, România intra în Primul Război Mondial de partea Antantei (Franța, Marea Britanie, Italia și Imperiul Țarist) pentru a elibera Transilvania.

Cum Puterile Centrale (Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria și Imperiul Otoman) puteau concentra importante forțe împotriva României, susținerea Armatei Române de către aliații ei devenea vitală. În acest scop a venit în România în toamna anului 1916 Misiunea Militară Franceză.

Henri Mathias Berthelot se întâlnește cu țarul Nicolae al II-lea

Militarii francezi au venit prin Rusia, iar Henri Mathias Berthelot a profitat de acest lucru pentru a se întâlni cu cei mai înalți responsabili din cadrul Imperiului Țarist. Atunci când a ajuns în România, Berthelot i-a dezvăluit ambasadorului francez de la București, contele Saint-Aulaire, amănunte despre discuțiile pe care le-a purtat în Rusia în timpul diverselor sale contacte la Sankt-Petersburg si Moghilev, reședința țarului Nicolae II și a Marelui Cartier General.

„În această țară ciudată (Imperiul Țarist, n.r.), Republica Franceză nu poate conta decât pe suveranul ei absolut, absolut în teorie, din păcate, căci bunele sale intenții sunt din ce în ce mai neputincioase.

Țarul mi-a vorbit cu o admirație care m-a mișcat, căci era vădit sinceră, despre armata franceză. La sfârșitul dejunului pe care ni l-a oferit, a ridicat paharul în cinstea succesului misiunii mele și pentru victorie. A adăugat, insistând să scriu asta la Paris:

„Atunci când vom fi câștigat războiul și vom semna pacea la Berlin, generalii voștri și ai noștri vor trebui să dicteze condiții care să împiedice pe veci războiul. Nu trebuie să mai poată reîncepe, mai ales că a devenit mai cumplit de când acești porci de nemți l-au dezonorat”, i-a spus generalul Berthelot ambasadorului francez de la București.

„Faceți-i să înțeleagă că România nu se apără pe Carpați, ci pe Siret”

În ceea ce privește România, Henri Mathias Berthelot a plecat îngândurat din Rusia după ce s-a consultat cu decidenții politici și militari țariști.

Astfel, țarul Nicolae al II-a i-a spus că România se putea sprijinii pe armatele sale, dar nu același lucru s-a întâmplat cu ceilalți decidenți politici și militari ruși.

„Spuneți-i regelui Ferdinand că mă aflu alături de el cu armatele mele, cu toate armatele, și că-l voi sprijini până la ultimul om și ultima copeică”, i-a spus țarul generalului francez.

Însă, cei care dețineau cu adevărat puterea politică și militară în Rusia aveau o cu totul altă părere despre rolul României și sprijinul pe care trebuiau să i-l acorde.

„La Sankt-Petersburg (…), președintele Consiliului, Stürmer (Boris, prim-ministru și ministru de Externe al Rusiei la acel moment, n.r.) (…), nu și-a dat osteneala să-mi ascundă defetismul lui. Vorbele sale sună a trădare și a pace separată.

În ceea ce-l privește pe generalul Alekseev, șeful de stat-major al armatei ruse, mai brutal ca Stürmer, el mi-ar fi răpit orice iluzii dacă aș mai fi avut unele. Cam nepoliticos, mi-a spus la revedere după câteva minute. Nu m-a invitat să stau jos și nici nu m-a întrebat de Joffre și de frontul francez. Nu mi-a vorbit de România decât ca să-mi spună pe un ton foarte neplăcut:

„Dacă românii țin atât de mult să vă aibă, noroc bun, dar mai ales faceți-i să înțeleagă că România nu se apără pe Carpați, ci pe Siret. Şi îmi arătă pe hartă, lovind mereu cu rigla, tăietura dintre Muntenia, care trebuia evacuată, și Moldova, care trebuia apărată, ca zonă protectoare a sudului Rusiei”, i-a detaliat Berthelot contelui de Saint-Aulaire.

Cu asemenea aliați cine mai are nevoie de dușmani

Ceea ce i-a spus Boris Stürmer și generalul Alekseev, șeful de stat-major al armatei ruse, avea să se întâmple doar peste câteva săptămâni. Supusă unui dublu atac de peste Carpați din partea forțelor austro-ungare și germane și din sud atacați de trupele bulgare și germane, Armata Română s-a aflat într-o mare dificultate, iar forțele ruse, deși numeroase, nu au intervenit decât atunci când linia frontului a ajuns pe Siret.

„La sfârșitul lui octombrie, trupele rusești concentrate în Moldova numărau peste 500.000 de oameni. De acord cu generalul Berthelot, statul-major român voia să le atribuie rolul de rezerve generale pentru înlocuirea trupelor românești în punctele unde frontul devenea vulnerabil din cauza stării de epuizare a acestora. Dar statul-major rus, pretextând că trupele românești care luptau eroic singure nu erau sigure, a refuzat să-și intercaleze unitățile pe un front pe care nu-l ocupau în întregime”, își aducea aminte Saint-Aulaire.

Abia după ce trupele Puterilor Centrale au ocupat două treimi din teritoriul României, inclusiv Bucureștiul, iar linia frontului a ajuns în Moldova, pe Siret, trupele ruse au intervenit. Cu asemenea aliați, România nu mai avea nevoie de dușmani.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum a ajuns un ofițer de informații francez să lucreze direct cu primul-ministru al României?

Ambasadorul francez la București: „Rusia hărțuia România pentru a o face să intre în război, fără însă a-i acorda garanţiile cele mai indispensabile”

Dezvăluirile unui ambasador francez despre generalul Maurice Sarrail: „Problema este mai mult politică decât militară”

O situație bizară în care ajuns ambasadorul francez din România în 1916