Ce spune psihologia despre oamenii care vorbesc prea mult și transformă orice dialog într-un monolog obositor?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Comunicarea este, fără îndoială, un liant esențial în orice relație umană, de la cele personale la cele profesionale. Științific vorbind, comunicarea este un proces complex de transmitere și receptare de informații, idei, emoții și semnificații între doi sau mai mulți indivizi, folosind un set de simboluri și reguli comune.

Beneficiile comunicării sunt multiple și fundamentale: de la construirea încrederii și consolidarea relațiilor, la rezolvarea conflictelor, la stimularea inovației și colaborării, la îmbunătățirea sănătății mintale prin exprimarea și înțelegerea nevoilor, până la asigurarea progresului social și personal. În lipsa unei comunicări eficiente, pot apărea neînțelegeri profunde, frustrare acumulată, resentimente, conflicte escaladate și chiar rupturi ireparabile în relații.

Însă vi s-a întâmplat vreodată ca, în mijlocul unei discuții – telefonică sau față în față – persoana cu care vorbiți să uite efectiv de existența voastră și să plonjeze într-un monolog lung, plictisitor, cu detalii nesemnificative, iar voi să simțiți că nu mai aveți răbdare să ascultați acele povești absurde care par să nu aibă nicio relevanță pentru subiectul inițial? Este o experiență comună, adesea frustrantă, în care dialogul se transformă într-un flux unilateral de informații, iar interlocutorul se pierde în paranteze peste paranteze, într-o relatare labirintică.

Cum definesc psihologii persoanele care se pierd în detalii interminabile?

Acest tipar de comunicare, de a face „paranteze în paranteze” și de a divaga excesiv de la subiectul principal, este adesea denumit „circumlocuție” sau „tangențialitate”. Termenul de circumlocuție se referă la folosirea unui număr excesiv de cuvinte pentru a exprima o idee simplă sau la o ocolire a subiectului principal, oferind detalii inutile. Tangențialitatea, pe de altă parte, descrie un model de gândire și vorbire în care persoana deviază de la subiectul inițial la idei conexe, dar fără o legătură logică sau un scop clar de a reveni la tema principală. Aceste tipare pot fi ocazionale și benigne, dar în cazuri extreme sau persistente, pot indica anumite stiluri de personalitate sau chiar pot fi un simptom al unor condiții precum anxietatea, ADHD, sau, mai rar, anumite tulburări neuro-cognitive sau de personalitate (cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă sau unele forme de tulburări din spectrul autist, unde structura conversațională poate fi diferită).

Pentru a gestiona bine astfel de momente, ar fi indicat să înțelegem că aceste situații se întâmplă pentru că persoana poate avea dificultăți în a identifica esențialul, poate simți nevoia de a oferi context exhaustiv pentru a se asigura că este înțeleasă (chiar și atunci când contextul este irelevant), sau pur și simplu, este atât de entuziasmată de subiect încât pierde firul logic al conversației. Alteori, poate fi o strategie inconștientă de a evita un subiect mai dificil sau de a domina conversația. Iar dacă nu știm cum să deviem elegant de la ele ori să ne eschivăm din aceste dialoguri, probabil că vom acumula frustrare, ne vom simți epuizați emoțional și vom ajunge să evităm interacțiunile viitoare cu acea persoană.

Studiile spun că o comunicare ineficientă este una dintre principalele cauze ale conflictelor și ale insatisfacției în relații. Cercetările din psihologia socială și a comunicării subliniază importanța reciprocității în dialog și a abilităților de ascultare activă, care includ nu doar înțelegerea verbală, ci și interpretarea limbajului non-verbal și a nevoilor emoționale. Lipsa acestei reciprocități poate duce la deteriorarea relațiilor și la un sentiment de deconectare.

Iată 10 soluții care te pot salva din aceste momente:

Stabilește o limită de timp subtilă: La începutul conversației, poți spune: „Am X minute la dispoziție, voiam să te întreb/discutăm despre Y. Reformulează și sintetizează. Atunci când interlocutorul divaghează, poți interveni: „Deci, dacă am înțeles bine, ideea principală este…?”. Aceasta îi poate reaminti de subiectul inițial. Adresează întrebări directe, închise. În loc de întrebări deschise, folosește unele la care răspunsul este „da” sau „nu” sau o informație specifică, pentru a readuce discuția la un punct.

Folosește limbajul corporal: întoarce-te ușor de la persoana respectivă, privește ceasul discret, sau fă un gest care să indice o dorință de a încheia sau de a schimba ritmul. Intervenția „Amice, punctul principal?” – cu blândețe și umor, poți spune: „Stai, stai, care e ideea principală pe care vrei să o subliniezi?” sau „revin-o la esență, te rog.” Schimbă subiectul elegant: „Apropo de asta, mi-am amintit de un alt aspect important…” sau „Pe altă notă, am o întrebare despre…”.

Sincronizează-te cu reacțiile celuilalt: dacă simți că persoana nu e conștientă de monolog, oglindește-i limbajul non-verbal (dacă e posibil) și apoi deviază. Stabilirea așteptărilor – Într-o relație apropiată, o discuție deschisă, dar blândă, despre preferințele de comunicare poate fi extrem de utilă. Poți exprima acest lucru spunând: „Mă scuzi că te întrerup, dar aș aprecia dacă ai putea fi mai concis uneori; îmi este mai ușor să urmăresc ideile principale fără prea multe detalii.”

Escaladarea curtenitoare a finalului: o metodă elegantă de a încheia discuția este să mulțumești pentru poveste și să indici subtil că trebuie să te retragi: „Mulțumesc mult pentru poveste, dar trebuie să mă ocup de altceva acum” sau „Îți mulțumesc că ai împărtășit asta, însă trebuie să plec.” De asemenea, oferă o soluție sau un feedback rapid: „Înțeleg perfect ce vrei să spui, cred că soluția ar fi X.” Astfel, îi oferi confirmare și apoi închei ciclul narativ.

Până la urmă, gestionarea acestor momente nu înseamnă a fi nepoliticos, ci a proteja propria energie și a menține echilibrul în comunicare. Prin înțelegere, răbdare și strategii inteligente, putem transforma monologurile interminabile în interacțiuni mai productive și mai puțin epuizante.

Surse:

https://mentalhealth.banyantreatmentcenter.com/blog/what-are-the-different-types-of-thought-disorders/

https://www.psychologytoday.com/us/blog/off-the-couch/201204/5-steps-for-dealing-with-people-who-talk-too-much

https://parade.com/living/how-to-politely-interrupt-someone-according-to-therapist

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au aflat cum ar putea oamenii să trăiască mai mult

Efectul Dunning-Kruger: de ce oamenii incompetenți se cred excepționali

Tratamenul letal al tăcerii. Despre oamenii care pedepsesc prin lipsa comunicării

Somnul de 8 ore este „o invenție” modernă. Cum dormeau oamenii pe vremuri?