Dacă pui pe cineva să numească un dezastru maritim, sunt mari șanse să răspundă „Titanic”. Însă în comparație cu Vasa, celebrul pachebot s-a descurcat destul de bine. Pentru a scufunda Titanicul a fost nevoie de un aisberg de câteva tone, în timp ce pentru Vasa a fost suficientă o simplă rafală de vânt. Ce a pățit cea mai ghinionistă navă din istorie?
Considerată cea mai scumpă navă a epocii sale, Vasa trebuia să fie mândria flotei suedeze și una dintre cele mai puternic înarmate nave din lume. După numeroase întârzieri, a pornit în cele din urmă în voiajul inaugural pe 10 august 1628, o călătorie care avea să dureze doar câteva minute. Ce a pățit cea mai ghinionistă navă din istorie?
Vasa a ridicat pânzele într-o după-amiază calmă. În timp ce trecea prin zona Tegelviken, o rafală de vânt a umflat pânzele și a înclinat nava pe o parte. Nu a fost o mișcare spectaculoasă, dar suficientă pentru ca apa să înceapă să pătrundă prin gurile de tun deschise de pe puntea inferioară.
Căpitanul a ordonat închiderea acestora, însă era prea târziu. Nava se scufunda deja. După mai puțin de o milă marină parcursă, Vasa a ajuns pe fundul mării, la 32 de metri adâncime, în doar câteva minute.
La bord se aflau aproximativ 150 de persoane, dintre care 30 au murit, prinse în interiorul navei. Care a fost, așadar, greșeala fatală? Vasa a fost proiectată de Henrik Hybertsson, un constructor de nave cu experiență, care realizase deja mai multe vase de război. La acea vreme nu existau calculele moderne de stabilitate, astfel că defectele de proiectare erau adesea descoperite abia după lansare.
Se crede că problema a fost un corp al navei prea mic sub linia de plutire în raport cu greutatea suprastructurii. Rezultatul a fost o navă rapidă, dar instabilă, cu un centru de greutate prea ridicat, vulnerabil chiar și la vânt slab. Greșeala ar fi putut fi corectată dacă gurile de tun nu ar fi fost lăsate deschise la plecare.
Epava a rămas pe fundul mării timp de secole, până când a fost redescoperită în 1956 de către inginerul marin Anders Franzén. După formarea unei echipe de salvare, Vasa a fost ridicată la suprafață în 1961, la 333 de ani de la scufundare, relatează IFL Science.
Au existat idei ingenioase, precum umplerea navei cu mingi de ping-pong, dar soluția finală a implicat jeturi de apă sub presiune, pontoane și cabluri de oțel. Procesul a durat ani, însă pe 24 aprilie 1961, Vasa a ieșit în sfârșit la suprafață.
Apa rece a contribuit la o conservare remarcabilă. Deși plină de mâl, nava era într-o stare excelentă. Astăzi, mare parte din exteriorul său poate fi admirat la Muzeul Vasa, singurul loc din lume unde poate fi explorată o navă din secolul al XVII-lea atât de bine păstrată.
La bord au fost descoperite scheletele a cel puțin 17 persoane și peste 40.000 de obiecte, de la tunuri și monede la gloanțe de muschetă. Lemnul navei a fost tratat cu o substanță similară cerii din ruj, însă există îngrijorări legate de degradare, deoarece structura s-a slăbit semnificativ. Până la găsirea unei soluții definitive, Vasa rămâne una dintre cele mai spectaculoase lecții de istorie maritimă.
O nouă cercetare a descoperit unul dintre cele mai vechi ritualuri ale mayașilor
Nostradamus, unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei. A fost profet sau şarlatan?