Cea mai mică planetă din Sistemul Solar ar putea ascunde un secret major. Ce au descoperit astronomii despre liniile strălucitoare de pe Mercur?
Liniile strălucitoare de pe Mercur, desenate parcă pe craterele și pantele sale, sunt probabil semnul unei activități geologice foarte recente, potrivit unor modele noi. Descoperirile sugerează că Mercur este departe de a fi o planetă „moartă” sau lipsită de interes, așa cum se credea odinioară.
Dimpotrivă, acest peisaj extrem, aproape infernal, pare să fie încă activ din punct de vedere geologic. Până de curând, oamenii de știință catalogaseră doar câteva dintre aceste dungi strălucitoare, cunoscute oficial sub numele de „lineae”.
Acum, astronomul Valentin Bickel, de la Universitatea din Berna (Germania), împreună cu colegi de la Observatorul Astronomic din Padova (Italia), a realizat un studiu amplu care acoperă nu mai puțin de 402 astfel de structuri.
Analizând aceste linii luminoase, echipa a conturat o imagine complet nouă a lui Mercur, una surprinzător de dinamică pentru o planetă mică, fără atmosferă, care a avut la dispoziție 4,5 miliarde de ani pentru a se răci. Cercetătorii au folosit algoritmi de învățare automată pentru a analiza aproximativ 100.000 de imagini de înaltă rezoluție ale planetei, realizate între 2011 și 2015.
Rezultatele arată că liniile strălucitoare tind să se concentreze pe versanții craterelor orientați spre Soare, deși nu apar întotdeauna pornind din așa-numitele „goluri” de suprafață. Pe alte planete, structurile similare se erodează rapid, ceea ce îi face pe autori să creadă că aceste dungi se formează și evoluează chiar și în prezent pe Mercur, scrie ScienceAlert.
Cu alte cuvinte, ele nu sunt urme ale unui trecut îndepărtat și violent, ci indicii ale unei activități actuale, alimentate de fluxuri de căldură și de materiale volatile, precum sulful, din interiorul planetei. „Materialele volatile ar putea ajunge la suprafață din straturi mai adânci prin rețele de fisuri din rocă, create de impacturi anterioare”, explică Bickel.
„Majoritatea liniilor par să pornească din depresiuni luminoase, așa-numitele ‘hollows’. Acestea sunt probabil formate tot prin degazarea materialelor volatile și sunt, de obicei, situate în interiorul superficial sau de-a lungul marginilor marilor cratere de impact”, spune omul de știință.
Echipa speră să confirme această ipoteză folosind imagini noi ale planetei Mercur furnizate de misiuni ale Agenției Spațiale Europene (ESA) și ale Agenției Japoneze de Explorare Aerospațială (JAXA). Dacă suprafața lui Mercur este într-adevăr încă activă, vom avea în curând ocazia să o observăm mult mai îndeaproape.
Studiul a fost publicat în revista Nature Communications Earth & Environment.
Un mister îndelungat al cometelor, posibil rezolvat. Ce au descoperit cercetătorii?
Un fost fizician de la Harvard crede că a găsit locul din Univers unde trăiește Dumnezeu
Telescopul ALMA a dezvăluit cele mai clare imagini obținute vreodată cu discuri circumstelare
De ce vor oamenii de știință să instaleze radiotelescoape direct pe Lună?