De ce căutarea obsesivă a fericirii ne face, paradoxal, mai nefericiți

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Fericirea a devenit, în ultimii ani, un obiectiv național și o industrie globală. Cărți, aplicații, conferințe și campanii publicitare promit același lucru: o stare permanentă de bine, accesibilă oricui dacă „gândește pozitiv”. Dar, pe măsură ce fericirea a fost transformată în produs, oamenii par să fi devenit mai epuizați, mai nesiguri și mai puțin împăcați cu ei înșiși. Paradoxal, spun specialiștii, această căutare febrilă a fericirii a ajuns să o saboteze.

Se spune că nimic nu este gratis pe această lume. Sunt vorbe pe care Mark Manson, autor și eseist american, le aplică în psihologia contemporană: „Fericirea are costuri. Tot ce obținem implică renunțarea la altceva”. Iar refuzul de a accepta acest schimb ne costă liniștea, deoarece fericirea nu înseamnă absența durerii, ci capacitatea de a-i da un sens.

Iluzia fericirii instantanee: Lecția lui Daniel Kahneman

Psihologul Daniel Kahneman (1934–2024), laureat al Premiului Nobel pentru Economie, a arătat că mintea umană tinde să supraevalueze emoțiile pozitive imediate și să ignore procesele lente, mai puțin spectaculoase, care generează satisfacție reală. Kahneman a făcut distincția între „sinele care experimentează” (care trăiește momentul) și „sinele care își amintește” (care evaluează viața per ansamblu). Astfel, căutăm momente de plăcere rapidă, dar pierdem sentimentul de împlinire pe termen lung. Fericirea instantanee este volatilă; este un vârf care dispare imediat ce atenția se mută.

Agilitatea emoțională vs. Pozitivitatea toxică

În spatele dorinței de „a fi mereu bine” se ascunde o presiune culturală: ideea că orice disconfort emoțional este o problemă ce trebuie eliminată. Dar, după cum remarcă psihologul Susan David, specializată în „agilitate emoțională”, emoțiile negative nu sunt dușmani ai fericirii, ci parte din alfabetul ei. Furia, tristețea, frustrarea sau vinovăția semnalează nevoia de ajustare și acțiune. Încercarea de a le evita nu ne protejează, ci ne rigidizează.

Cultura perfecțiunii și a citatelor motivaționale care ne cer să „ne alegem fericirea” ne-a făcut să confundăm stabilitatea cu o formă de performanță emoțională. O viață fericită nu este una fără probleme, ci una în care problemele au sens. Așa cum subliniază cercetările din Harvard Study of Adult Development (cel mai lung studiu despre fericire din istorie), oamenii care raportează cel mai înalt nivel de satisfacție nu sunt cei care evită disconfortul, ci cei care reușesc să îl integreze în povestea lor de viață.

Reziliența și spațiul dintre stimul și reacție

Reziliența nu se formează în absența stresului, ci prin expunere treptată la provocări. Potrivit specialiștilor de la Harvard Health Publishing, o doză controlată de disconfort funcționează ca un „antrenament” pentru sistemul nervos.

Responsabilitatea este o altă cheie a fericirii mature. Când atribuim mereu altora cauzele nefericirii noastre (unui partener, unui șef sau contextului) cedăm controlul asupra propriei vieți. Viktor Frankl, psihiatru și supraviețuitor al lagărelor naziste, scria că „între stimul și reacție există un spațiu, iar în acel spațiu se află libertatea noastră”. De pildă, în fața pierderii unui loc de muncă, poți alege să rămâi în furie sau să întrebi: „Ce pot construi din această experiență?”. Acest spațiu de alegere este locul unde începe sensul.

Paradoxul fericirii: De ce ne scapă printre degete?

Psihologii vorbesc tot mai des despre paradoxul fericirii: cu cât o căutăm mai intens, cu atât ne scapă. A te concentra exclusiv pe a fi fericit te face să observi și mai acut momentele în care nu ești. În schimb, centrarea pe valori și contribuție produce, în timp, o stare stabilă de mulțumire. Fericirea, probabil, este atunci când pui capul pe pernă seara și n-ai nicio urmă de regret. Așa cum arată un review publicat de National Institutes of Health (NIH) în 2023, bunăstarea bazată pe sens (eudaemonia) previne mai eficient stresul decât cea construită doar pe plăceri de moment.

Fericirea nu promite o viață fără suferință, ci o viață în care suferința capătă sens, devenind un semn al maturității și al înțelegerii de sine.

Surse:

https://contextualscience.org/publications/emotional_agility_get_unstuck_embrace_change_thrive_work_live

https://www.psychiatry.org/news-room/apa-blogs/purpose-in-life-less-stress-better-mental-health

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9841922/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Banii contează mai puțin decât credem pentru fericire, arată un studiu

Fericirea de a fi singur: Cum îi convingi pe ceilalți că ești complet așa cum ești

Martin Seligman și puterea psihologiei pozitive. Cum putem cultiva fericirea și reziliența

Ce este fericirea? „Fericirea nu este ceva gata făcut. Ea vine din propriile tale acțiuni”