Astronomii ar putea fi martori la colapsarea unei stele dispărute într-o gaură neagră în galaxia vecină Andromeda, într-un caz rar în care o stea pare să se fi prăbușit fără a produce o explozie spectaculoasă de tip supernovă.
Descoperirea a fost făcută de o echipă condusă de Kishalay De, de la Columbia University (SUA), care a analizat date de arhivă ale misiunii NEOWISE a NASA. Cercetătorii au observat că o stea extrem de strălucitoare, denumită M31-2014-DS1, s-a intensificat în infraroșu în jurul anului 2014, apoi a început să se estompeze puternic din 2016, pentru ca până în 2023 să devină practic invizibilă. Luminozitatea ei a scăzut la aproximativ o zecime de miime din valoarea inițială, scrie Space.com.
Steaua se afla la circa 2,5 milioane de ani-lumină de Pământ și avea o masă de aproximativ 13 ori mai mare decât cea a Soarelui, considerată relativ mică pentru formarea unei găuri negre. Înainte de dispariție, strălucea de aproximativ 100.000 de ori mai intens decât Soarele, fiind comparată cu Betelgeuse, supergiganta roșie din constelația Orion.
Astronomii au fost martori la colapsarea unei stele dispărute într-o gaură neagră. Momentul decisiv a venit în 2023, când De observa steaua cu ajutorul Observatorului W. M. Keck: obiectul nu mai era vizibil. Datele obținute ulterior cu Telescopul Spațial Hubble și cu observatoare terestre au confirmat dispariția. „Stele atât de masive și strălucitoare nu dispar pur și simplu în întuneric”, a explicat cercetătorul.
Potrivit teoriei clasice, găurile negre se formează după ce stelele masive își epuizează combustibilul nuclear și explodează ca supernove, lăsând în urmă o stea neutronică sau o gaură neagră. În acest caz, însă, nu au existat semne ale unei explozii. Cercetătorii cred că nucleul dens al stelei s-a prăbușit direct într-o gaură neagră, într-un interval de doar câteva ore.
Ceea ce se mai observă astăzi este o strălucire slabă în infraroșu, provenită de la praful și gazul rămase, care formează un disc în jurul noii găuri negre și o alimentează treptat. În următoarele decenii, acest semnal este așteptat să scadă pe măsură ce materialul este înghițit.
Datorită proximității galaxiei Andromeda, resturile pot fi monitorizate cu instrumente performante precum Telescopul Spațial James Webb. Totuși, obținerea unei imagini directe a găurii negre (cum a realizat, de exemplu, Telescopul Event Horizon pentru obiecte mult mai mari) nu este posibilă în acest caz.
Datele suplimentare obținute cu Chandra X-ray Observatory nu au indicat prezența razelor X, probabil din cauza densității ridicate a gazului din jur. Pe măsură ce mediul se va rarefia, astfel de emisii ar putea deveni detectabile.
Studiul, publicat în revista Science, sugerează că stelele mai puțin masive decât se credea pot forma găuri negre printr-un proces „tăcut”, ceea ce ar putea însemna că Universul conține mult mai multe astfel de obiecte decât estimările anterioare.
O gaură neagră antică sfidează legile fizicii! Este aproape imposibil ritmul în care crește
Taurus, una dintre cele mai vechi constelații cunoscute de omenire
Un mister îndelungat al cometelor, posibil rezolvat. Ce au descoperit cercetătorii?
Un fost fizician de la Harvard crede că a găsit locul din Univers unde trăiește Dumnezeu