Pentru mult timp, astronomii au crezut că au înțeles tipurile de planete din galaxie: fie sunt „super-Pământuri” stâncoase, fie mini-Neptuni învăluiți într-o atmosferă groasă de gaz. O nouă descoperire schimbă însă această imagine: o planetă cu un ocean global de magmă.
Un studiu a identificat o clasă complet nouă de planete: o „lume sulfuroasă” – o planetă cu un ocean global de magmă.
Planeta, numită L 98-59 d, se află la aproximativ 35 de ani-lumină de noi. Inițial, părea o planetă stâncoasă obișnuită. Totuși, observațiile realizate cu Telescopul Spațial James Webb au arătat o densitate surprinzător de mică, care i-a pus pe gânduri pe cercetătorii de la Universitatea din Oxford (Anglia).
Deși are aproximativ de 1,6 ori dimensiunea Pământului, planeta este mult mai puțin densă decât ar fi de așteptat și are o atmosferă bogată în hidrogen sulfurat. Această combinație chimică indică un mediu extrem de instabil, mult diferit de o simplă planetă stâncoasă.
Descoperirea contrazice ideea clasică potrivit căreia planetele mici sunt fie gazoase, fie lumi acoperite de apă și gheață. În schimb, L 98-59 d reprezintă o nouă categorie, definită prin concentrații ridicate de compuși ai sulfului.
„Această descoperire sugerează că clasificările actuale ale planetelor sunt prea simpliste. Deși această lume topită nu poate susține viața, ea reflectă diversitatea incredibilă a planetelor din Univers”, a explicat cercetătorul Harrison Nicholls.
De-a lungul miliardelor de ani, schimburile chimice dintre interiorul topit și atmosferă au modelat această planetă unică. Cu ajutorul simulărilor pe calculator, oamenii de știință au reconstituit evoluția ei și au descoperit că nu este doar extrem de fierbinte, este, practic, lichidă.
Planeta este dominată de un ocean uriaș de magmă, format din silicați topiți, care se întinde pe mii de kilometri în adâncime și acționează ca un rezervor de sulf.
Această „manta” topită are un rol esențial: eliberează constant gaze bogate în sulf în atmosferă, precum hidrogenul sulfurat. În mod surprinzător, acest proces ajută planeta să-și mențină atmosfera groasă, bogată în hidrogen, care altfel ar fi fost distrusă de radiațiile intense ale stelei sale, scrie Interesting Engineering.
Există un ciclu continuu între interiorul topit și atmosferă. Lumina ultravioletă a stelei produce dioxid de sulf în straturile superioare, iar oceanul de magmă acționează ca un „tampon”, stocând și eliberând gaze de-a lungul timpului.
Acest mecanism sugerează că planeta ar fi putut evolua dintr-un obiect mai mare, asemănător unui mini-Neptun, până la forma actuală.
Deși nu este un loc în care ai vrea să ajungi vreodată, L 98-59 d oferă o perspectivă asupra trecutului planetelor. Toate planetele stâncoase, inclusiv Pământul și Marte, au trecut printr-o fază în care erau complet topite.
Studiind această lume, cercetătorii pot înțelege mai bine cum evoluează atmosferele planetare și cum ia naștere mediul care, în unele cazuri, poate susține viața.
„Modelele noastre ne permit, practic, să dăm timpul înapoi și să înțelegem cum a evoluat această planetă neobișnuită”, a explicat Richard Chatterjee.
Descoperirea arată că Universul este mult mai divers decât sugerează clasificările actuale. Iar odată cu noi date oferite de Telescopul James Webb și viitoare misiuni precum Ariel și PLATO, astronomii se așteaptă la și mai multe surprize.
Rezultatele au fost publicate în revista Nature Astronomy.
Este realitatea o iluzie? O nouă teorie sfidează fizica modernă
Impactul unui asteroid masiv a creat un câmp uriaș de sticlă în Brazilia
Unul dintre cele mai mari mistere ale cosmologiei ar putea fi rezolvat printr-un nou mod de calcul
Oamenii de știință, bulversați după descoperirea unor planete colosale: „Este o enigmă”